10 definiții pentru horcăitură

Explicative DEX

HORCĂITURĂ, horcăituri, s. f. Horcăit. [Pr.: -că-i-] – Horcăi + suf. -tură.

HORCĂITURĂ, horcăituri, s. f. Horcăit. [Pr.: -că-i-] – Horcăi + suf. -tură.

horcăitu sf [At: CAMILAR, N. I, 93 / P: ~că-i~ / Pl: ~ri / E: horcăi + ~(i)tură] 1 Horcăit (1). 2 Sforăit.

HORCĂITURĂ, horcăituri, s. f. Horcăit. Să fie tăcere... striga ofițerul, dar nimic nu mai putea opri plînsetele... Șanțul era plin de horcăituri. CAMILAR, N. I 93.

Ortografice DOOM

horcăitu (desp. -că-i-) s. f., g.-d. art. horcăiturii; pl. horcăituri

horcăitu (-că-i-) s. f., g.-d. art. horcăiturii; pl. horcăituri

horcăitu s. f., g.-d. art. horcăiturii; pl. horcăituri

Sinonime

HORCĂITU s. horcăială, horcăit.

HORCĂITU s. v. sforăială, sforăit, sforăitură.

HORCĂITU s. horcăială, horcăit.

horcăitu s. v. SFORĂIALĂ. SFORĂIT. SFORĂITURĂ.

Intrare: horcăitură
horcăitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • horcăitu
  • horcăitura
plural
  • horcăituri
  • horcăiturile
genitiv-dativ singular
  • horcăituri
  • horcăiturii
plural
  • horcăituri
  • horcăiturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

horcăitu, horcăiturisubstantiv feminin

etimologie:
  • Horcăi + -tură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.