opțiuni
  • info

10 definiții pentru huhura

Explicative DEX

HUHURA, huhur, vb. I. Intranz. (Reg.) 1. (Despre bufnițe; la pers. 3) A scoate strigăte caracteristice speciei. 2. A chiui. – Formație onomatopeică.

HUHURA, huhur, vb. I. Intranz. (Reg.) 1. (Despre bufnițe; la pers. 3) A scoate strigăte caracteristice speciei. 2. A chiui. – Formație onomatopeică.

huhura vi [At: SEVASTOS, N. 231 / Pzi: 3 huhură și ~rează / E: fo] (Reg) 1 A striga de bucurie Si: a huhureza (1) Cf chiui, a hăuli. 2 (D. cal) A necheza. 3 (D. huhurez) A emite sunetul caracteristic speciei Si: a huhureza (2) Cf a huhăi.

HUHURA, huhur, vb. I. Intranz. (Rar) A striga (de bucurie), a chioti, a chiui. Lăutarii cîntă, flăcăii huhură. SEVASTOS, N. 231.

A HUHURA pers. 3 huhură intranz. (despre huhurezi, bufnițe) A scoate sunete înfundate și monotone, caracteristice speciei; a face „hur-hur”. /Onomat.

Ortografice DOOM

huhura (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. huhur, 3 huhură; conj. prez. 1 sg. să huhur, 3 să huhure

huhura (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 huhură

huhura vb., ind. prez. 3 sg. huhurează

Etimologice

HUHURA, huhur, vb. I. Intranz. ~ 3. A necheza. (din hu1)

Sinonime

HUHURA vb. v. chioti, chiui, hăuli, striga, țipa.

huhura vb. v. CHIOTI. CHIUI. HĂULI. STRIGA. ȚIPA.

Intrare: huhura
verb (V2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • huhura
  • huhurare
  • huhurat
  • huhuratu‑
  • huhurând
  • huhurându‑
 singular plural
  • huhură
  • huhurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • huhur
 (să)
  • huhur
  • huhuram
  • huhurai
  • huhurasem
a II-a (tu)
  • huhuri
 (să)
  • huhuri
  • huhurai
  • huhurași
  • huhuraseși
a III-a (el, ea)
  • huhură
 (să)
  • huhure
  • huhura
  • huhură
  • huhurase
plural I (noi)
  • huhurăm
 (să)
  • huhurăm
  • huhuram
  • huhurarăm
  • huhuraserăm
  • huhurasem
a II-a (voi)
  • huhurați
 (să)
  • huhurați
  • huhurați
  • huhurarăți
  • huhuraserăți
  • huhuraseți
a III-a (ei, ele)
  • huhură
 (să)
  • huhure
  • huhurau
  • huhurară
  • huhuraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

huhura, huhurverb

regional
  • 1. unipersonal (Despre bufnițe) A scoate strigăte caracteristice speciei. DEX '09 DEX '98
  • 2. Chioti, chiui, hăuli, striga, țipa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: chioti chiui hăuli striga țipa
    • format_quote Lăutarii cîntă, flăcăii huhură. SEVASTOS, N. 231. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.