10 definiții pentru huiduială
Explicative DEX
HUIDUIALĂ, huiduieli, s. f. Acțiunea de a huidui și rezultatul ei; huiduitură. [Pr.: -du-ia-] – Huidui + suf. -eală.
HUIDUIALĂ, huiduieli, s. f. Acțiunea de a huidui și rezultatul ei; huiduitură. [Pr.: -du-ia-] – Huidui + suf. -eală.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
huiduială sf [At: GALACTION, O. 304 / Pl: ~ieli / E: huidui + -eală] 1 Alungare prin strigăte de „huideo” Si: huiduire (1), huiduit1 (1), huiduitură (1). 2 Batjocorire violentă cu ocări și cu fluierături Si: huiduire (2), huiduit1 (2), huiduitură (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HUIDUIALĂ, huiduieli, s. f. Acțiunea de a huidui și rezultatul ei. Măturătorii aveau chef de huiduială. GALACTION, O. I 309. În urma lor s-a înălțat un nor de praf cu gust de benzină, urmărit de huiduielile mulțimii. SAHIA, N. 92.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
huiduĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a huĭdui, strigătu de huideo.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
huiduială s. f., g.-d. art. huiduielii; pl. huiduieli
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
huiduială s. f., g.-d. art. huiduielii; pl. huiduieli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
huiduială s. f., g.-d. art. huiduielii; pl. huiduieli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
HUIDUIALĂ s. huiduitură. (Primit cu ~ieli.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HUIDUIALĂ s. huiduitură. (Primit cu ~ieli.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Antonime
Huiduială ≠ aclamație
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F58) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
huiduială, huiduielisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a huidui și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: huiduitură antonime: aclamație
- Măturătorii aveau chef de huiduială. GALACTION, O. I 309. DLRLC
- În urma lor s-a înălțat un nor de praf cu gust de benzină, urmărit de huiduielile mulțimii. SAHIA, N. 92. DLRLC
-
etimologie:
- Huidui + -eală. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.