opțiuni
  • info

15 definiții pentru huli

din care

Explicative DEX

HULI, hulesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spune vorbe de ocară sau de batjocură la adresa cuiva, a ocărî pe cineva; p. ext. a vorbi de rău, a calomnia, a defăima. – Din sl. huliti.

HULI, hulesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spune vorbe de ocară sau de batjocură la adresa cuiva, a ocărî pe cineva; p. ext. a vorbi de rău, a calomnia, a defăima. – Din sl. huliti.

huli vt [At: COD. VOR. 157/7 / S și: (înv) gh~ / Pzi: ~lesc / E: vsl хоулити] (Îoc a lăuda) 1 A spune vorbe de ocară. 2 A vorbi de rău pe cineva. 3 A batjocori. 4 A înjosi pe cineva în ochii altora. 5 (Pex) A calomnia. 6 (Pex) A defăima. 7 A blasfemia ceva considerat sfânt. 8 (Pex) A disprețui.

HULI, hulesc, vb. IV. Tranz. A spune vorbe de ocară sau de batjocură la adresa cuiva, a ocărî (pe cineva); p. ext. a vorbi de rău, a bîrfi, a calomnia, a defăima. Îi place lui s-audă cum îl cinstesc oamenii și-i doresc zile multe... Pentru asta, ce să spun, eu nu l-oi huli. GALAN, Z. R. 284. Mișeii-au îndrăznit a mă huli. COȘBUC, P. II 284. Toată lumea mă hulește, numai puica mă iubește. TEODORESCU, P. P. 314. ◊ Absol. De te-ating, să feri în laturi, De hulesc să taci din gură; Ce mai vrei cu-a tale sfaturi, Dacă știi a lor măsură. EMINESCU, O. I 198. De vor huli, ce-ți pasă? Ești bun? Poporul știe Și cade sub disprețu-i acel ce calomnie. BOLINTINEANU, O. 135. ◊ (Rar, complementul indică un lucru) Eu știu că e vinul oprit de profet! – «Oprit e, creștine! Dar nu e mirare că eu îl iubesc, Mirare-i că unii de-ai voștri-l hulesc, Și-aceasta-i rușine!» COȘBUC, P. I 210.

A HULI ~esc tranz. 1) (persoane) A trata cu hule (pentru a calomnia); a vorbi de rău; a ponegri; a defăima; a denigra. 2) (lucruri sau ființe considerate sfinte) A supune unui sacrilegiu; a pângări; a batjocori; a profana. /<sl. huliti

hulì v. 1. a blestema: a huli cele sfinte; 2. a ocărî: el laudă străinul și neamul lui hulește AL.; 3. a calomnia: istoricii hulesc pe ambițiosul și barbarul său dușman BĂLC. [Slav. HULITI].

hulésc, v. tr. și intr. (vsl. huliti). Rar. Defaim, bîrfesc, calomniez.

Ortografice DOOM

huli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hulesc, 3 sg. hulește, imperf. 1 huleam; conj. prez. 1 sg. să hulesc, 3 să hulească

huli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hulesc, imperf. 3 sg. hulea; conj. prez. 3 să hulească

huli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hulesc, imperf. 3 sg. hulea; conj. prez. 3 sg. și pl. hulească

Sinonime

HULI vb. v. blasfema.

HULI vb. v. bârfi, blama, calomnia, cleveti, defăima, denigra, discredita, ponegri.

huli vb. v. BÎRFI. BLAMA. CALOMNIA. CLEVETI. DEFĂIMA. DENIGRA. DISCREDITA. PONEGRI.

HULI vb. (BIS.) a blasfema.

Antonime

A huli ≠ a lăuda

Regionalisme / arhaisme

hulí, hulesc, v.t. (pop.) A spune vorbe de ocară: „Da' apoi cele ce hulescu podoaba besericii, icoanele sfinte, și acele să fie blăstămați dela Dumnezău...” (Bârlea, 1909: 212). – Din sl. huliti (Scriban, Șeineanu, DEX).

Intrare: huli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • huli
  • hulire
  • hulit
  • hulitu‑
  • hulind
  • hulindu‑
 singular plural
  • hulește
  • huliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hulesc
 (să)
  • hulesc
  • huleam
  • hulii
  • hulisem
a II-a (tu)
  • hulești
 (să)
  • hulești
  • huleai
  • huliși
  • huliseși
a III-a (el, ea)
  • hulește
 (să)
  • hulească
  • hulea
  • huli
  • hulise
plural I (noi)
  • hulim
 (să)
  • hulim
  • huleam
  • hulirăm
  • huliserăm
  • hulisem
a II-a (voi)
  • huliți
 (să)
  • huliți
  • huleați
  • hulirăți
  • huliserăți
  • huliseți
a III-a (ei, ele)
  • hulesc
 (să)
  • hulească
  • huleau
  • huliră
  • huliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

huli, hulescverb

  • 1. popular A spune vorbe de ocară sau de batjocură la adresa cuiva, a ocărî pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: blasfema ocărî antonime: lăuda
    • format_quote (și) absolut De te-ating, să feri în laturi, De hulesc să taci din gură; Ce mai vrei cu-a tale sfaturi, Dacă știi a lor măsură. EMINESCU, O. I 198. DLRLC
    • format_quote (și) absolut De vor huli, ce-ți pasă? Ești bun? Poporul știe Și cade sub disprețu-i acel ce calomnie. BOLINTINEANU, O. 135. DLRLC
    • format_quote rar Eu știu că e vinul oprit de profet! – «Oprit e, creștine! Dar nu e mirare că eu îl iubesc, Mirare-i că unii de-ai voștri-l hulesc, Și-aceasta-i rușine!» COȘBUC, P. I 210. DLRLC
      • format_quote Îi place lui s-audă cum îl cinstesc oamenii și-i doresc zile multe... Pentru asta, ce să spun, eu nu l-oi huli. GALAN, Z. R. 284. DLRLC
      • format_quote Mișeii-au îndrăznit a mă huli. COȘBUC, P. II 284. DLRLC
      • format_quote Toată lumea mă hulește, numai puica mă iubește. TEODORESCU, P. P. 314. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.