10 definiții pentru hurducătură

Explicative DEX

HURDUCĂTURĂ, hurducături, s. f. (Pop.) Zdruncinătură, zguduire; zgomot produs de ceva care (se) hurducă; hurducăială. – Hurduca + suf. -ătură.

hurducătu sf [At: CONTEMPORANUL, III, 656 / Pl: ~ri / E: hurduca + -tură] 1 Clătinătură. 2 Zgâlțâitură. 3 Zdruncinătură. 4 Zgomot produs de cineva sau de ceva care se hurducă Si: hurducăială (4). 5 (Pex) Lovitură puternică. 6 (Pex) Larmă mare.

HURDUCĂTURĂ, hurducături, s. f. Zdruncinătură, zguduire; zgomot produs de ceva care (se) hurducă; hurducăială. – Hurduca + suf. -ătură.

HURDUCĂTURĂ, hurducături, s. f. 1. Zgîlțîială, zdruncinătură, zguduire. Hurducătura pămîntului nu oprea chesoanele din mers. CAMILAR, N. I 430. Păunaș, izbit de colo pînă colo, începuse iar să plîngă... hurducătura îl amețise, foamea îl leșinase. GALACTION, O. I 164. 2. (Regional) Zgomot, larmă produsă de ceva care se hurducă. Auzi hurducături de căruță. RETEGANUL, P. II 71. Auzind moșnegii hurducătura, l-au întrebat... ce este? SBIERA, P. 38.

hurducătúră f. Nord. Rezultatu (huĭetu) hurducăriĭ.

Ortografice DOOM

hurducătu (pop.) s. f., g.-d. art. hurducăturii; pl. hurducături

hurducătu (pop.) s. f., g.-d. art. hurducăturii; pl. hurducături

hurducătu s. f., g.-d. art. hurducăturii; pl. hurducături

Sinonime

HURDUCĂTU s. clătinare, clătinat, clătinătură, hurducare, hurducat, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgâlțâială, zgâlțâire, zgâlțâit, zgâlțâitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură, (pop.) zdruncin. (~ a unei căruțe pe un drum cu hârtoape.)

HURDUCĂTU s. clătinare, clătinat, clătinătură, hurducare, hurducat, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîit, zgîlțîitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură, (pop.) zdruncin. (~ unei căruțe pe un drum cu hîrtoape.)

Intrare: hurducătură
hurducătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hurducătu
  • hurducătura
plural
  • hurducături
  • hurducăturile
genitiv-dativ singular
  • hurducături
  • hurducăturii
plural
  • hurducături
  • hurducăturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hurducătu, hurducăturisubstantiv feminin

  • 1. popular Zgomot produs de ceva care (se) hurducă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Hurducătura pămîntului nu oprea chesoanele din mers. CAMILAR, N. I 430. DLRLC
    • format_quote Păunaș, izbit de colo pînă colo, începuse iar să plîngă... hurducătura îl amețise, foamea îl leșinase. GALACTION, O. I 164. DLRLC
    • format_quote Auzi hurducături de căruță. RETEGANUL, P. II 71. DLRLC
    • format_quote Auzind moșnegii hurducătura, l-au întrebat... ce este? SBIERA, P. 38. DLRLC
etimologie:
  • Hurduca + -ătură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.