opțiuni
  • info

7 definiții pentru hârbuit

Explicative DEX

HÂRBUIT, -Ă, hârbuiți, -te, adj. (Adesea fig.) Prefăcut în hârburi; stricat, uzat, hodorogit. – V. hârbui.

HÂRBUIT, -Ă, hârbuiți, -te, adj. (Adesea fig.) Prefăcut în hârburi; stricat, uzat, hodorogit. – V. hârbui.

hârbuit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: hârbui] 1 Hârbuire (1). 2 Degradare. 3 Învechire. 4 Ruinare. 5-7 Hârbuire (5-7).

hârbuit2, ~ă a [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / Pl: ~iți, ~e / E: hârbui] 1 Prefăcut în hârburi (2). 2 (Șfg) Stricat2. 3 (Reg) Învechit2. 4 (Șfg) Hodorogit2. 5 (D. oameni) Șubrezit2.

HÎRBUIT, -Ă, hîrbuiți, -te, adj. Prefăcut în hîrburi; stricat, uzat, hodorogit, dărăpănat. Veranda nepodită și plină de gropi, școala hîrbuită, curtea și totul îți făcea o impresie amară de neîngrijire și părăginire. DAN, U. 134. Avea Stoica o trăsură veche, jerpelită, mare și hîrbuită. HOGAȘ, H. 64. Scoase din fundul unei lăzi hîrbuite și vechi o cute, o perie și o năframă. EMINESCU, N. 21. [Clavirul] e cam vechi, cam hîrbuit. ALECSANDRI, T. 780. ◊ Fig. În lumina roșie, oamenii viermuiau ca niște umbre fără odihnă, cu glasuri aspre, hîrbuite. REBREANU, R. II 206. Căzu nenorocitul! Atît mai trebuia hîrbuitei lui vieți. VLAHUȚĂ, O. AL. 130.

Sinonime

HÂRBUIT adj. v. degradat, deteriorat, învechit, stricat, uzat.

hîrbuit adj. v. DEGRADAT. DETERIORAT. ÎNVECHIT. STRICAT. UZAT.

Regionalisme / arhaisme

HÎRBUIT adj. (Mold.) Ciobit, spart. Scoice tăioase, hîrbuite. DOSOFTEI, VS. Etimologie: hîrlnii. Vezi și hîrb.

Intrare: hârbuit
hârbuit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârbuit
  • hârbuitul
  • hârbuitu‑
  • hârbuită
  • hârbuita
plural
  • hârbuiți
  • hârbuiții
  • hârbuite
  • hârbuitele
genitiv-dativ singular
  • hârbuit
  • hârbuitului
  • hârbuite
  • hârbuitei
plural
  • hârbuiți
  • hârbuiților
  • hârbuite
  • hârbuitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hârbuit, hârbuităadjectiv

    • format_quote Veranda nepodită și plină de gropi, școala hîrbuită, curtea și totul îți făcea o impresie amară de neîngrijire și părăginire. DAN, U. 134. DLRLC
    • format_quote Avea Stoica o trăsură veche, jerpelită, mare și hîrbuită. HOGAȘ, H. 64. DLRLC
    • format_quote Scoase din fundul unei lăzi hîrbuite și vechi o cute, o perie și o năframă. EMINESCU, N. 21. DLRLC
    • format_quote [Clavirul] e cam vechi, cam hîrbuit. ALECSANDRI, T. 780. DLRLC
    • format_quote figurat În lumina roșie, oamenii viermuiau ca niște umbre fără odihnă, cu glasuri aspre, hîrbuite. REBREANU, R. II 206. DLRLC
    • format_quote figurat Căzu nenorocitul! Atît mai trebuia hîrbuitei lui vieți. VLAHUȚĂ, O. A. I 130. DLRLC
etimologie:
  • vezi hârbui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.