opțiuni
  • info

19 definiții pentru hămăi

din care

Explicative DEX

HĂMĂI, pers. 3 hămăie, vb. IV. Intranz. (Despre câini) A lătra. [Prez. ind. și: hămăiește. – Var.: hâmâi vb. IV] – Ham1 + suf. -ăi.

hămăi vi [At: SADOVEANU, SĂM. II, 261 / V: ~mui, hâmâi / Pzi: p 3 ~ește și hămăie / E: ham4] (D. câini) 1 A emite în mod repetat sunetul „ham”. 2 A lătra.

HĂMĂI (-măe, -măește) vb. intr. A lătra, a face ham! un cîine pocîltit mai hămăe și te vestește că e la locaș de om (dlvr.); prinse și el să hămăească și să urle, de răsuna vecinătatea (GN.); ce cățelușă... cînd hămăia, nici nu-i auzeai glasul (ALECS.).

HĂMĂI, pers. 3 hămăie (hămăiește), vb. IV. Intranz. (Despre câini) A lătra. [Var.: hâmâi vb. IV] – Ham1 + suf. -ăi.

HĂMĂI, pers. 3 hămăie și hămăiește, vb. IV. Intranz. (Despre cîini) A lătra. Cît de neliniștiți hămăiesc cînii, cînd luna, răsărind, plimbă pe imașuri umbrele răzlețe ale nourilor. CAMILAR, TEM. 43. Un cîne se repede hămăind; apoi deodată tace. SADOVEANU, O. IV 13. Dulăul... mai hămăia din cînd în cînd neîncrezător și răgușit. REBREANU, R. I 93. – Variantă: hîmîi (DELAVRANCEA, S. 6) vb. IV.

A HĂMĂI pers. 3 hămăie intranz. 1) (despre câini) A scoate sunete scurte, sacadate, caracteristice speciei; a face „ham-ham”; a lătra. 2) fig. fam. peior. (despre oameni) A vorbi mult (pe un ton de ceartă); a lătra. /ham + suf. ~ăi

hămăì v. Mold. a lătra: cănd hămăià, nu-i auziai glasul AL. [V. ham!].

hămăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (d. ham-ham; rus. gámkatĭ). Fam. Latru, maĭ ales fără motiv apropiat, cum fac cîniĭ la lună.

HÂMÂI vb. IV v. hămăi.

hămui1 v vz hămăi

hâmâi vi vz hămăi

HÂMÂI vb. IV V. hămăi.

HÎMÎI vb. IV v. hămăi.

Ortografice DOOM

hămăi (a ~) (a lătra) vb., ind. prez. 3 hămăie, imperf. 3 pl. hămăiau; conj. prez. 3 să hămăie

hămăi (a ~) vb., ind. prez. 3 hămăie, imperf. 3 sg. hămăia; conj. prez. 3 să hămăie

hămăi vb., ind. și conj. prez. 3 sg. hămăie, imperf. 3 sg. hămăia

hămăesc, -ăiască 3 conj., -ăiam 1 imp.

Sinonime

HĂMĂI vb. v. lătra.

HĂMĂI vb. a lătra, (pop.) a bate, (reg.) a blehăi, (prin Ban.) a puidăi, (Mold.) a zăpăi. (Cîinii ~.)

Intrare: hămăi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hămăi
  • hămăire
  • hămăit
  • hămăitu‑
  • hămăind
  • hămăindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • hămăie
 (să)
  • hămăie
  • hămăia
  • hămăi
  • hămăise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • hămăie
 (să)
  • hămăie
  • hămăiau
  • hămăiră
  • hămăiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hămăi
  • hămăire
  • hămăit
  • hămăitu‑
  • hămăind
  • hămăindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • hămăiește
 (să)
  • hămăiască
  • hămăia
  • hămăi
  • hămăise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • hămăiesc
 (să)
  • hămăiască
  • hămăiau
  • hămăiră
  • hămăiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hâmâi
  • hâmâire
  • hâmâit
  • hâmâitu‑
  • hâmâind
  • hâmâindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • hâmâie
 (să)
  • hâmâie
  • hâmâia
  • hâmâi
  • hâmâise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • hâmâie
 (să)
  • hâmâie
  • hâmâiau
  • hâmâiră
  • hâmâiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hâmâi
  • hâmâire
  • hâmâit
  • hâmâitu‑
  • hâmâind
  • hâmâindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • hâmâiește
 (să)
  • hâmâiască
  • hâmâia
  • hâmâi
  • hâmâise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • hâmâiesc
 (să)
  • hâmâiască
  • hâmâiau
  • hâmâiră
  • hâmâiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hămăiverb

  • 1. (Despre câini) A scoate sunete scurte, sacadate, caracteristice speciei; a face „ham-ham”. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: bate blehăi lătra puidăi zăpăi
    • format_quote Cît de neliniștiți hămăiesc cînii, cînd luna, răsărind, plimbă pe imașuri umbrele răzlețe ale nourilor. CAMILAR, TEM. 43. DLRLC
    • format_quote Un cîne se repede hămăind; apoi deodată tace. SADOVEANU, O. IV 13. DLRLC
    • format_quote Dulăul... mai hămăia din cînd în cînd neîncrezător și răgușit. REBREANU, R. I 93. DLRLC
  • 2. figurat familiar peiorativ (Despre oameni) A vorbi mult (pe un ton de ceartă). NODEX
    sinonime: lătra
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.