ieftin, ~ă [At: COD. VOR. 133/13 / V: eften, ef~, ~ten / Pl: ~i, ~e / E: ngr εὐθηνός] 1-2 a, av (Care se vinde) cu un preț mic. 3-4 av, a (În mod) convenabil. 5 av (Îe) A scăpa ~ A ieși dintr-o situație dificilă, fără urmări serioase. 6 a (Fig) Banal. 7 a (Fig) Fără valoare. 8 a (Fig; înv) Îndurător. 9 a (Fig; înv) Darnic.

IEFTIN, -Ă, ieftini, -e, adj. 1. (În opoziție cu scump) Care nu costă mult, care are un preț (reiativ) mic: convenabil. O stofă ieftină. ▭ Scump la tărîțe și ieftin la făină (sau la mălai), se spune despre cei care fac cu ușurință cheltuieli mari pentru lucruri de puțină importanță și se arată zgîrciți la cheltuieli mici pentru lucruri necesare. ◊ (Adverbial) O moșie cumpărată ieftin. ALECSANDRI, T. 251. Poți căpăta ușor și ieftin voia de a vîna. NEGRUZZI, S. I 330. ◊ Expr. A scăpa ieftin = a scăpa dintr-o situație dificilă fără urmări serioase, fără greutăți sau neplăceri (prea mari). Nu-i venea să creadă că a scăpat atît de ieftin. CAMIL PETRESCU, O. II 685. 2. Lipsit de originalitate, fără valoare; comun, banal. Gherlaș a început să cunoască... zile de glorie. Dar o glorie ieftină, vulgară și lipsită de bani. SAHIA, N. 67. Locotenentul, încurajat, continua cu ieftine răutăți despre femei. BART, E. 197. Minunată judecată, dar ieftină scuză. CARAGIALE, N. S. 22. – Variantă: ieften, -ă (CREANGĂ, P. 39) adj.

IEFTIN ~ă (~i, ~e) 1) și adverbial (despre lucruri) Care costă puțin; cu preț redus; necostisitor. Produse ~e. ◊ ~ ca braga foarte ieftin. A scăpa ~ a ieși cu minimum de neplăceri dintr-o situație dificilă. (A fi) ~ la vorbă a vorbi mult și (de obicei) fără rost; a-i plăcea să flecărească. 2) fig. Care nu are nimic de preț, important; lipsit de originalitate; obișnuit; banal; comun; neoriginal; ordinar. Glumă ~ă. /<ngr. efthinos

ieftin a. 1. cu un preț mic: a vinde, a cumpăra ieftin; 2. fig. ușor: a scăpa ieftin. [Gr. bizantin EFTHINÓS (bulg. ieftin)].

ĭéftin și (vechĭ) éftin, -ă adj. (ngr. efthinós, de unde și bg. sîrb. jeftin). Cu preț mic, nu scump: pîne ĭeftină. Ușor, facil: succes ĭeftin. Vechĭ. Îndurător, milos. Adv. În mod ĭeftin: a vinde, a cumpăra ĭeftin. A scăpa ĭeftin, a scăpa cu o pagubă mică. – În vest ĭeften.

ieften, ~ă a, av vz ieftin

EFTIN... = IEFTIN...

IEFTIN LA FĂINĂ ȘI SCUMP LA TĂRÂȚE (pr.) = Șe zice de un om nechibzuit.

ieftin adj. m., pl. ieftini; f. ieftină, pl. ieftine

ieftin adj. m., pl. ieftini; f. ieftină, pl. ieftine

ieftin adj. m. (sil. ie-), pl. ieftini; f. sg. ieftină, pl. ieftine

ieftin

ieftin.

ieftin (ieftină), Adj. – 1. Care are un preț mic, convenabil. – 2. (Înv.) Generos, mărinimos. – Var. eftin, (i)eften. Ngr. εὐθινός (Roesler 568; DAR), cf. ngr. φτηνός, bg., sb. jevtin. – Der. ieftinătate, s. f. (calitatea de a fi ieftin); ieftini, vb. (a scădea prețul; înv., a fi milostiv); ieftenșug, s. n. (înv., milă; înv., ieftinătate); (i)eftinețe, s. f. (înv., milă); (i)eftinie, s. f. (milă), înv.

ieftin ca braga expr. (înv.) foarte ieftin.

scump la tărâțe și ieftin la făină / la mălai expr. zgârcit la cheltuieli și risipitor când nu este cazul.

IEFTIN adi. v. banal, comun, neoriginal.

IEFTIN adj. avantajos, convenabil, jos, mic, scăzut, (Transilv. și Ban.) lesne. (Prețuri ~.)

ieftin adj. v. BANAL. COMUN. NEORIGINAL.

IEFTIN adj. avantajos, convenabil, jos, mic, scăzut, (Transilv. și Ban.) lesne. (Prețuri ~.)

Ieftin ≠ costisitor, scump