11 definiții pentru impediment

din care

Explicative DEX

IMPEDIMENT, impedimente, s. n. Piedică, obstacol în calea realizării unei intenții. – Din lat. impedimentum. Cf. it. impedimento.

IMPEDIMENT, impedimente, s. n. Piedică, obstacol în calea realizării unei intenții. – Din lat. impedimentum. Cf. it. impedimento.

impediment sn [At: MARIAN, NA. 167 / Pl: ~e / E: lat impedimentum, cf it impedimento] Obstacol în calea realizării unei intenții.

IMPEDIMENT, impedimente, s. n. (Livresc) Piedică, obstacol.

IMPEDIMENT s.n. (Liv.) Piedică, obstacol. [< lat. impedimentum, cf. it. impedimento].

IMPEDIMENT s. n. piedică, obstacol. ◊ (jur.) impediment legal = obiecție la săvârșirea unui act juridic. (< lat. impedimentum, it. impedimento)

IMPEDIMENT ~e n. Factor care împiedică realizarea unui lucru; piedică; obstacol; stavilă; barieră; baraj. /<lat. impedimentum

Ortografice DOOM

impediment s. n., pl. impedimente

impediment s. n., pl. impedimente

impediment s. n., pl. impedimente

Sinonime

IMPEDIMENT s. v. dificultate.

IMPEDIMENT s. dificultate, greutate, impas, inconvenient, neajuns, nevoie, obstacol, opreliște, piedică, stavilă, (pop.) opreală, poticală, potrivnicie, (înv. și reg.) scandal, sminteală, (înv.) anevoință, nevoință, poprire, stenahorie, (fig.) barieră, handicap, hop. (A avut de depășit un ~.)

Intrare: impediment
impediment substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • impediment
  • impedimentul
  • impedimentu‑
plural
  • impedimente
  • impedimentele
genitiv-dativ singular
  • impediment
  • impedimentului
plural
  • impedimente
  • impedimentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

impediment, impedimentesubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.