11 definiții pentru impediment
din care- explicative DEX (6)
- ortografice DOOM (3)
- sinonime (2)
Explicative DEX
IMPEDIMENT, impedimente, s. n. Piedică, obstacol în calea realizării unei intenții. – Din lat. impedimentum. Cf. it. impedimento.
IMPEDIMENT, impedimente, s. n. Piedică, obstacol în calea realizării unei intenții. – Din lat. impedimentum. Cf. it. impedimento.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
impediment sn [At: MARIAN, NA. 167 / Pl: ~e / E: lat impedimentum, cf it impedimento] Obstacol în calea realizării unei intenții.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IMPEDIMENT, impedimente, s. n. (Livresc) Piedică, obstacol.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IMPEDIMENT s.n. (Liv.) Piedică, obstacol. [< lat. impedimentum, cf. it. impedimento].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IMPEDIMENT s. n. piedică, obstacol. ◊ (jur.) impediment legal = obiecție la săvârșirea unui act juridic. (< lat. impedimentum, it. impedimento)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
IMPEDIMENT ~e n. Factor care împiedică realizarea unui lucru; piedică; obstacol; stavilă; barieră; baraj. /<lat. impedimentum
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
impediment s. n., pl. impedimente
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
impediment s. n., pl. impedimente
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
impediment s. n., pl. impedimente
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
IMPEDIMENT s. v. dificultate.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
IMPEDIMENT s. dificultate, greutate, impas, inconvenient, neajuns, nevoie, obstacol, opreliște, piedică, stavilă, (pop.) opreală, poticală, potrivnicie, (înv. și reg.) scandal, sminteală, (înv.) anevoință, nevoință, poprire, stenahorie, (fig.) barieră, handicap, hop. (A avut de depășit un ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
impediment, impedimentesubstantiv neutru
- 1. Piedică, obstacol în calea realizării unei intenții. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 1.1. Impediment legal = obiecție la săvârșirea unui act juridic. MDN '00
-
etimologie:
- impedimentum DEX '09 DEX '98 DN
- impedimento DEX '09 DEX '98 DN