impozant, ~ă a [At: I. NEGRUZZI, S. I, 225 / Pl: ~nți, ~e / E: fr imposant] Care impune admirație altora prin înfățișare, mărime sau autoritate Si: măreț, arătos, impunător, falnic.

IMPOZANT, -Ă, impozanți, -te, adj. Care impune respect sau admirație prin înfățișare, aspect, ținută; impunător. E într-adevăr gravă, impozantă în atitudine. CAMIL PETRESCU, P. 55. Maiorul Tănăsescu, încălecînd un roib impozant, plecase în trap leneș înaintea grosului coloanei. REBREANU, R. II 240.

IMPOZANT, -Ă adj. Care impune respect sau admirație; impunător, mîndru. [Cf. fr. imposant].

IMPOZANT, -Ă adj. care impune respect sau admirație; impunător. (< fr. imposant)

IMPOZANT ~tă (~ți, ~te) Care impune respect sau admirație datorită calităților sale (exterioare) deosebite; impunător; impresionant. Ținută ~tă. /<fr. imposant

impozant a. impunător.

*impozánt, -ă adj. (fr. imposant). Barb. Impunător.

impozant adj. m., pl. impozanți; f. impozantă, pl. impozante

impozant adj. m., pl. impozanți; f. impozantă, pl. impozante

impozant adj. m., pl. impozanți; f. sg. impozantă, pl. impozante

impozant.

IMPOZANT adj. 1. v. frumos. 2. v. grandios. 3. v. falnic.

IMPOZANT adj. 1. arătos, aspectuos, falnic, frumos, (pop.) mîndru. (O casă ~.) 2. grandios, impunător, maiestos, măreț, monumental, splendid, superb, (rar fig.) trufaș. (Un palat ~.) 3. falnic, grandios, impresionant, impunător, maiestos, măreț, semeț, splendid, (livr.) magnific, (pop.) mîndru, (înv. și reg.) fălos, (fig.) trufaș. (Vîrfurile ~ ale munților.)

Impozant ≠ neimpozant