inconștiență sf [At: DA / P: ~ști-en~ / V: ~nsci~ / Pl: ~țe / E: fr inconscience] 1 Totalitate a fenomenelor psihice care scapă conștiinței. 2 Lipsă a unei atitudini raționale față de realitatea din jur. 3 Stare sufletească în care omul nu-și dă seama de actele sale.

INCONȘTIENȚĂ s. f. 1. Pierdere a cunoștinței. Bolnavul a fost transportat la spital în stare de inconștiență. 2. Lipsă de conștiință, stare sufletească în care omul nu-și dă seama de actele sale. Vei suporta consecințele inconștienței sau impertinenței dumitale. SADOVEANU, N. F. 146. – Pronunțat: -ști-en-.

INCONȘTIENȚĂ s.f. 1. Pierdere a cunoștinței. 2. Lipsa unei atitudini conștiente față de realitatea înconjurătoare. [Pron. -ști-en-. / cf. fr. inconscience].

INCONȘTIENȚĂ s. f. 1. lipsă sau pierdere a cunoștinței. 2. lipsa unei atitudini conștiente față de realitatea înconjurătoare. (< fr. inconscience)

INCONȘTIENȚĂ f. 1) Stare patologică constând în pierderea conștiinței. 2) Lipsă de conștiință clară, de judecată (în ceea ce face). [G.-D. inconștienței; Sil. -con-ști-en-] /<fr. inconscience

INCONȘTIENT, -Ă, inconștienți, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care nu este conștient, care nu știe ce face, care și-a pierdut cunoștința (ca urmare a unei stări patologice). 2. (Adesea adverbial) Care nu are o atitudine conștientă față de realitatea înconjurătoare; fără minte, fără judecată. ♦ (Despre fenomene psihice) Care scapă conștiinței, de care omul nu-și dă seama; involuntar, automat, instinctiv. II. S. n. 1. (Psih.; la Freud) Instinctele reprimate ale persoanei și dorințele, ideile, imaginile asociate lor și inaccesibile direct conștiinței. 2. (Fil.; la E. von Hartmann) Principiu unic față de care conștiința este numai o manifestare [Pr.: -ști-ent] – Din fr. inconscient (după conștient).

inconsciență sf vz inconștiență

inconsciență f. lipsă de conștiință, turburare sufletească care împiedică a-și da seamă de faptele sale.

*inconsciénță și (ob.) -știénță f., pl. e (lat. in-conscientia). Starea de a fi inconscient.

*inconștiént, -énță, V. inconscient, -énță.

inconștiență (desp. -ști-en-) s. f., g.-d. art. inconștienței

inconștiență (-ști-en-) s. f., g.-d. art. inconștienței

inconștiență s. f. (sil. -ști-en-), g.-d. art. inconștienței

INCONȘTIENȚĂ s. 1. v. leșin. 2. v. iresponsabilitate.

INCONȘTIENȚĂ s. 1. (MED.) leșin, lipotimie, nesimțire, (rar) leșinătură. (Se află în stare de ~.) 2. iresponsabilitate. (~ faptei unei persoane.)