indecență a [At: DA / Pl: ~țe / E: lat indecentia, fr indecence, it indecenza] 1 Lipsă de decență Si: necuviință, nerușinare. 2-3 Vorbă sau faptă indecentă (1-2).

INDECENȚĂ, indecențe, s. f. Lipsă de decență, necuviință, nerușinare; vorbă, faptă, purtare necuviincioasă.

INDECENȚĂ s.f. Lipsă de decență; purtare necuviincioasă; necuviință, nerușinare. [Cf. fr. indécence, it. indecenza, lat. indecentia].

INDECENȚĂ s. f. lipsă de decență; exprimare, purtare necuviincioasă; necuviință, nerușinare. (< fr. indécence, lat. indecentia)

INDECENȚĂ ~e f. 1) Caracter indecent; lipsă de decență; impudicitate; nerușinare. 2) Comportament indecent. /<fr. indécence, lat. indecentia

indecență f. necuviință.

*indecénță f., pl. e (lat. in-decentia). Necuviință. Vorbă indecentă.

indecență s. f., g.-d. art. indecenței; (fapte) pl. indecențe

indecență s. f., g.-d. art. indecenței; (fapte) pl. indecențe

indecență s. f., g.-d. art. indecenței; pl. indecențe

INDECENȚĂ s. v. obscenitate.

INDECENȚĂ s. imoralitate, impudoare, necuviință, nerușinare, obscenitate, pornografie, scabrozitate, trivialitate, vulgaritate, (livr.) impudicitate, licență, licențiozitate, (înv. și pop.) mascara, măscară, măscăriciune, măscărie, scîrnăvie. (Un act de ~.)

Indecență ≠ decență