INDUBITABIL, -Ă, indubitabili, -e, adj. Neîndoios, cert, sigur. – Din fr. indubitable, lat. indubitabilis.

indubitabil, ~ă a, av [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ~i, ~e / E: fr indutable, lat indutabilis] 1-2 (În mod) neîndoielnic.

INDUBITABIL, -Ă, indubitabili, -e, adj. (Livr.) Neîndoios, cert, sigur. – Din fr. indubitable, lat. indubitabilis.

INDUBITABIL, -Ă, indubitabili, -e, adj. (Franțuzism rar) Neîndoios.

INDUBITABIL, -Ă adj. (Liv.) Neîndoios, cert, sigur. [Cf. fr. indubitable, lat. indubitabilis].

INDUBITABIL, -Ă adj. fără dubiu, neîndoios, cert, sigur. (< fr. indubitable, lat. indubitabilis)

INDUBITABIL ~ă (~i, ~e) Care nu poate fi pus la îndoială; de netăgăduit; cert; sigur; incontestabil; neîndoielnic. /<fr. indubitable, lat. indubitabilis

*indubitábil, -ă adj. (lat. in-dubitabilis). Neîndoĭos, care nu e dubitabil: victorie indubitabilă. Adv. În mod indubitabil.

+indubitabil² adv.

indubitabil¹ adj. m., pl. indubitabili; f. indubitabilă, pl. indubitabile

indubitabil adj. m., pl. indubitabili; f. indubitabilă, pl. indubitabile

indubitabil adj. m., pl. indubitabili; f. sg. indubitabilă, pl. indubitabile

INDUBITABIL adj. v. categoric, cert, evident, incontestabil, indiscutabil, necontestabil, necontestat, nediscutabil, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, sigur, vădit.

indubitabil adj. v. CATEGORIC. CERT. EVIDENT. INCONTESTABIL. INDISCUTABIL. NECONTESTABIL. NECONTESTAT. NEDISCUTABIL. NEÎNDOIELNIC. NEÎNDOIOS. NETĂGĂDUIT. SIGUR. VĂDIT.