opțiuni
  • info

7 definiții pentru ineluș

Explicative DEX

INELUȘ, inelușe, s. n. Diminutiv al lui inel. – Inel + suf. -uș.

INELUȘ, inelușe, s. n. Diminutiv al lui inel. – Inel + suf. -uș.

ineluș sn [At: ANON. CAR. / Pl: ~șe / E: inel + -uș] 1-8 (Șhp) Ineaș (1-8). 9 (Îrg; îcs) De-a ~l sau de-a ~u’nvârtecuș ori ~-bungheluș Joc de copii în care unul stă culcat cu fața la pământ, și trebuie să ghicească la care dintre copiii care îl împung cu degetul în spate se află un inel Si: de-a inelul (5).

INELUȘ, inelușe, s. n. Diminutiv al lui inel. Și tu ți-ai lăsat Inelușul tău în degetul meu. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 502. Ține inelușul meu Și du-l unde voiesc eu. ALECSANDRI, P. P. 145. ◊ De-a inelușul = ineluș-învîrtecuș, v. învîrtecuș.

inelúș n., pl. e. Inel mic. Ineluș-învîrtecuș n. Un joc copilăresc care consistă dintr’un inel pe care-l transmit din mînă’n mînă, și unu trebuĭe să-l găsească după ce altu-ĭ zice: Ineluș învîrtecuș, Gîcĭ pe-al cuĭ deget te-am pus.

Ortografice DOOM

ineluș s. n., pl. inelușe

ineluș s. n., pl. inelușe

ineluș s. n., pl. inelușe

Intrare: ineluș
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ineluș
  • inelușul
  • inelușu‑
plural
  • inelușe
  • inelușele
genitiv-dativ singular
  • ineluș
  • inelușului
plural
  • inelușe
  • inelușelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ineluș, inelușesubstantiv neutru

  • 1. Diminutiv al lui inel. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Și tu ți-ai lăsat Inelușul tău în degetul meu. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 502. DLRLC
    • format_quote Ține inelușul meu Și du-l unde voiesc eu. ALECSANDRI, P. P. 145. DLRLC
etimologie:
  • Inel + -uș. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.