opțiuni
  • info

13 definiții pentru insubordonare

din care

Explicative DEX

INSUBORDONARE, insubordonări, s. f. Nesupunere la ordinele autorităților superioare; indisciplină, neascultare, nesubordonare. – In1- + subordonare (probabil după fr. insubordination).

INSUBORDONARE, insubordonări, s. f. Nesupunere la ordinele autorităților superioare; indisciplină, neascultare, nesubordonare. – In1- + subordonare (probabil după fr. insubordination).

insubordonare sf [At: CONTEMP. 1949, nr. 161, 8/12 / V: ~din~ / Pl: ~nări / E: in- + subordonare] Nesupunere la ordinele autorităților Si: indisciplină, insubordonație, neascultare, nesubordonare.

INSUBORDONARE, insubordonări, s. f. (Rar) Nesupunere la ordinele autorităților superioare; neascultare, indisciplină. Act de insubordonare.

INSUBORDONARE s.f. (Rar) Nesupunere la ordine; neascultare; indisciplină. [Cf. fr. insubordination].

INSUBORDONARE s. f. nesupunere la ordine; neascultare; indisciplină. (după fr. insubordination)

INSUBORDONARE ~ări f. Refuz de a se supune ordinelor celor superiori; nesupunere; neascultare. /in- + subordonare

insubordinare sf vz insubordonare

*insubordinațiúne f. (in- și subordinațiune). Lipsă de subordinațiune, nesupunere: spirit de insubordinațiune. – Și -áție și -áre.

Ortografice DOOM

insubordonare (desp. -su-bor-/-sub-or-) s. f., g.-d. art. insubordonării; pl. insubordonări

!insubordonare (-su-bor-/-sub-or-) s. f., g.-d. art. insubordonării; pl. insubordonări

insubordonare s. f. (sil. mf. -sub-) subordonare

Sinonime

INSUBORDONARE s. v. indisciplină, neascultare, nedisciplină, nesupunere.

insubordonare s. v. INDISCIPLINĂ. NEASCULTARE. NEDISCIPLINĂ. NESUPUNERE.

Intrare: insubordonare
insubordonare substantiv feminin
  • silabație: in-su-bor-, in-sub-or- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • insubordonare
  • insubordonarea
plural
  • insubordonări
  • insubordonările
genitiv-dativ singular
  • insubordonări
  • insubordonării
plural
  • insubordonări
  • insubordonărilor
vocativ singular —
plural —
insubordinare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

insubordonare, insubordonărisubstantiv feminin

etimologie:
  • In (1.)- + subordonare (probabil după limba franceză insubordination). DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.