9 definiții pentru interzicere
Explicative DEX
INTERZICERE, interziceri, s. f. Acțiunea de a interzice și rezultatul ei; prohibire. – V. interzice.
INTERZICERE, interziceri, s. f. Acțiunea de a interzice și rezultatul ei; prohibire. – V. interzice.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
interzicere sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: interzice] 1 Oprire a cuiva de a face un lucru Si: interzis1 (1). 2-3 Interdicție (2-3). 4 Prohibire a fabricării sau comercializării unui produs Si: interzis1 (4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INTERZICERE, interziceri, s. f. Acțiunea de a interzice; oprire, prohibire. Uniunea Sovietică duce o luptă consecventă pentru interzicerea armei atomice și a celorlalte arme de exterminare în masă. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2903.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INTERZICERE s.f. Acțiunea de a interzice și rezultatul ei. [< interzice].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
interzicere s. f., g.-d. art. interzicerii; pl. interziceri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
interzicere s. f., g.-d. art. interzicerii; pl. interziceri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
interzicere s. f., pl. interziceri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
INTERZICERE s. 1. împiedicare, oprire, (pop.) opreliște, (înv. și reg.) popreală. (~ accesului cuiva.) 2. v. prohibiție. 3. oprire, proscriere. (~ duelului.) 4. v. suprimare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
INTERZICERE s. 1. împiedicare, oprire, (pop.) opreliște, (înv. și reg.) popreală. (~ accesului cuiva.) 2. interdicție, prohibire, prohibiție, (livr.) excluziune, (pop.) opreală, opreliște, (înv.) oprire, (turcism înv.) iasac. (~ consumului de alcool.) 3. oprire, proscriere. (~ duelului.) 4. suprimare, suspendare. (~ apariției unei reviste.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
interzicere, interzicerisubstantiv feminin
-
- Uniunea Sovietică duce o luptă consecventă pentru interzicerea armei atomice și a celorlalte arme de exterminare în masă. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2903. DLRLC
-
etimologie:
- interzice DEX '09 DEX '98 DN