16 definiții pentru intimida
din care- explicative DEX (10)
 - ortografice DOOM (3)
 - sinonime (2)
 - antonime (1)
 
Explicative DEX
INTIMIDA, intimidez, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni timid; a insufla cuiva sau a simți teamă, frică; a (se) speria; a (se) încurca, a (se) zăpăci, a (se) fâstâci. – Din fr. intimider.
intimida [At: VLAHUȚĂ, D. 203 / Pzi: ~dez / E: fr intimider] 1 vr A deveni timid. 2 vt A face pe cineva să devină timid. 3 vt A insufla cuiva teamă, frică Si: a înfricoșa, a speria. 4 vr A simți teamă, frică etc. Si: a se speria. 5-6 vtr A (se) zăpăci.
- sursa: MDA2 (2010)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
INTIMIDA, intimidez, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni timid, a insufla cuiva sau a simți teamă, frică; a (se) speria; a (se) încurca, a (se) zăpăci, a (se) fâstâci. – Din fr. intimider.
- sursa: DEX '98 (1998)
 - adăugată de valeriu
 - acțiuni
 
INTIMIDA, intimidez, vb. I. Tranz. (Cu privire la o persoană) A face să devină timid, a insufla teamă; a speria, a încurca, a zăpăci. Frumusețea ei... mă intimida. GALACTION, O. I 98. Liniștea Anei îl intimida. VLAHUȚĂ, O. AL. II 122. ◊ Refl. Se intimidează înaintea a tot ce e mare. C. PETRESCU, Î. II 58.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
INTIMIDA vb. I. tr., refl. A (se) speria; a (se) încurca, a (se) zăpăci. [< fr. intimider, cf. lat., it. intimidare].
- sursa: DN (1986)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
INTIMIDA vb. tr., refl. a (se) speria; a (se) încurca, a (se) zăpăci. (< fr. intimider)
- sursa: MDN '00 (2000)
 - adăugată de raduborza
 - acțiuni
 
A INTIMIDA ~ez tranz. A face să se intimideze. /<fr. intimider
- sursa: NODEX (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
A SE INTIMIDA mă ~ez intranz. A deveni timid; a fi cuprins de un sentiment de rușine, de jenă; a se sfii; a se rușina; a se jena; a se stingheri; a se stânjeni. /<fr. intimider
- sursa: NODEX (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
intimidà v. 1. a băga frică în cineva; 2. a se speria.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
 - adăugată de blaurb.
 - acțiuni
 
*intimidéz v. tr. (fr. intimider, d. timide, timid). Inspir frică (dar nu așa de mult cum se înțelege pin înfricoșez): copiiĭ s’aŭ intimidat cînd aŭ văzut fața serioasă a profesoruluĭ lor.
- sursa: Scriban (1939)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
Ortografice DOOM
intimida (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. intimidez, 3 intimidează; conj. prez. 1 sg. să intimidez, 3 să intimideze
- sursa: DOOM 3 (2021)
 - adăugată de gall
 - acțiuni
 
intimida (a ~) vb., ind. prez. 3 intimidează
- sursa: DOOM 2 (2005)
 - adăugată de raduborza
 - acțiuni
 
intimida vb., ind. prez. 1 sg. intimidez, 3 sg. și pl. intimidează
- sursa: Ortografic (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
Sinonime
INTIMIDA vb. 1. v. fâstâci. 2. a (se) speria, (rar) a (se) timora. (Îl ~ greutatea rolului.)
- sursa: Sinonime (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
INTIMIDA vb. 1. a se fîstîci, a se încurca, a se zăpăci, (reg.) a se teșmeni, a se ului, (Transilv.) a se îngăimăci, (Olt., Munt. și Transilv.) a se rătuti, (fig.) a se pierde. (Ce te-ai ~ așa?) 2. a (se) speria, (rar) a (se) timora. (Îl ~ greutatea rolului.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
Antonime
A (se) intimida ≠ a (se) îmbărbăta, a (se) încumeta, a îndrăzni, a (se) încuraja
- sursa: Antonime (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
|    verb (VT201)    Surse flexiune: DOR    |  infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
 (a) 
  |   
  |   
  |   
  |  singular | plural | ||
 
  |   
  |  ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |  
  |   (să) 
  |   
  |   
  |   
  |  |
| a II-a (tu) |  
  |   (să) 
  |   
  |   
  |   
  |  ||
| a III-a (el, ea) |  
  |   (să) 
  |   
  |   
  |   
  |  ||
| plural | I (noi) |  
  |   (să) 
  |   
  |   
  |   
  |  |
| a II-a (voi) |  
  |   (să) 
  |   
  |   
  |   
  |  ||
| a III-a (ei, ele) |  
  |   (să) 
  |   
  |   
  |   
  |  ||
  intimida, intimidezverb  
 -  1. A face să devină sau a deveni timid; a insufla cuiva sau a simți teamă, frică; a (se) speria; a (se) încurca, a (se) zăpăci, a (se) fâstâci. DEX '09 DLRLC DN
-  Frumusețea ei... mă intimida. GALACTION, O. I 98. DLRLC
 -  Liniștea Anei îl intimida. VLAHUȚĂ, O. A. III 122. DLRLC
 -  Se intimidează înaintea a tot ce e mare. C. PETRESCU, Î. II 58. DLRLC
 
 -  
 
etimologie:
-  intimider DEX '09 DEX '98 DN
 
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.