inundare sf [At: CĂLINESCU, E. O. I, 104 / Pl: ~dări / E: inunda] 1 Revărsare a apei peste maluri și acoperire a unei întinderi de pământ cu ape. 2 Pătrundere în cantitate mare într-un spațiu închis. 3 Pătrundere a apei într-un strat petrolifer. 4 (D. sudoare, lacrimi, lumină) Revărsare din abundență.

INUNDARE, inundări, s. f. Acțiunea de a inunda; revărsare.

INUNDARE s.f. Acțiunea de a inunda și rezultatul ei; inundație. [< inunda].

inundare (desp. i-nun-/in-un-) s. f., g.-d. art. inundării; pl. inundări

!inundare (i-nun-/in-un-) s. f., g.-d. art. inundării; pl. inundări

inundare s. f. (sil. mf. in-), g.-d. art. inundării; pl. inundări

suprafață de inundare marină, (engl.= FS-flooding surface) în strat. secvențială exprimă un hiatus minor de eroziune submarină sau nondepunere, care separă unități depoziționale la nivel de cortegiu sedimentar. S.i.m. se formează imediat după un moment de înălțare a nivelului de bază, simultan cu creșterea adâncimii apelor.

suprafață de maximă inundare, (engl.= MFS-maximum flooding surface) în strat. secvențială exprimă un orizont de condensare, bogat în substanță organică, aglomerări de bioclaste, glauconit și fosfați; s.m.i. separă un eveniment regresiv de unul transgresiv.

INUNDARE s. 1. înecare, potopire, (înv.) necătură. (~ câmpiei de puhoaiele de ape.) 2. v. inundație.

INUNDARE s. 1. înecare, potopire, (înv.) necătură. (~ cîmpiei de către ape.) 2. inundație, înec, potop, revărsare, (pop.) potopenie, (înv.) revărsătură, undătură. (S-a produs o mare ~.)