inversare sf [At: DA ms / Pl: ~sări / E: inversa] 1-2 Schimbare a ordinii (inițiale sau) firești Si: inversiune (1-2). 3 Realizare a ceva în mod contrar ordinii firești Si: inversiune (3). 4-5 Întoarcere (pe dos) Si: Si: inversiune (4-5). 6 Schimbare a sensului curentului electric. 7 Răsturnare.

INVERSARE, inversări, s. f. Acțiunea de a inversa. Inversarea rolurilor.

INVERSARE s.f. Acțiunea de a inversa și rezultatul ei; inversiune, inversie. [< inversa].

inversare s. f., g.-d. art. inversării; pl. inversări

inversare s. f., g.-d. art. inversării; pl. inversări

inversare s. f., g.-d. art. inversării; pl. inversări

inversare, procedeu de prezentare a unei idei muzicale pe un principiu de simetrie* (în „oglindă”), în așa fel încât sensul intervalelor* să fie contrar aceluia din „original” (din urcătoare, intervalele devin suitoare și invers). Proprie canonului (4) i. a continuat să joace un rol important și în prezentarea răspunsului* în fugă*. Pentru păstrarea caracterului tonal al răspunsului, i. respectă doar „pasul” intervalic nu și calitatea intervalului (de pildă, secunda* poate deveni din mare mică și invers, de terță* în secundă și invers, ce asigură de asemenea un răspuns de fugă tonal); dimpotrivă, o i. riguroasă respectă (ca și răspunsul de fugă real) natura și calitatea intervalelor. Ca procedeu de variere a seriei*, i. trebuie să redea cu strictețe natura și calitatea intervalelor stării originare și, în plus, să obțină simetria pornind de la o axă ce trece prin primul sunet al seriei. Echiv. fr. renversement; germ. Umkehrung.

INVERSARE s. intervertire, inversiune, răsturnare. (~ a ordinii cuvintelor într-un enunț.)

INVERSARE s. intervertire, inversiune, răsturnare. (~ a ordinii cuvintelor într-un enunț.)