investigare sf [At: SBIERA, F. S. 294 / Pl: ~gări / E: investiga] Investigație.

INVESTIGARE s.f. Acțiunea de a investiga și rezultatul ei; investigație. [< investiga].

*investigațiúne f. (lat. in-vestigátio, -ónis). Cercetare, urmărire: poliția a început investigațĭunile pentru descoperirea hoților. – Și -áție și -are.

investigare s. f., pl. investigări

INVESTIGARE s. 1. v. analiză. 2. investigație, (fig.) sondaj, sondare. (~ în opinia publică.)

INVESTIGARE s. 1. analizare, analiză, cercetare, examen, examinare, investigație, studiere, studiu, (pop.) cercare, (înv.) răspicare, (fig.) explorare. (O serioasă ~ a problemelor.) 2. investigație, (fig.) sondaj, sondare. (~ în opinia publică.)