iradiere sf [At: DA ms / V: ~iare^[1] / P: ~di-e~ / Pl: ~ri / E: iradia] 1 Emisiune de raze de lumină, de căldură etc. Si: iradiație (1). 2 Împrăștiere dintr-un punct central în toate părțile. 3 Cădere a radiațiilor pe suprafața unui corp. 4-5 Iradiație (4-5). 6 (Med; Fzl) Răspândire a unei excitații sau inhibiții de la un centru nervos la altul. 7 (Îs) ~ dureroasă Propagare a durerii de-a lungul unui nerv. corectat(ă)

IRADIERE, iradieri, s. f. Acțiunea de a iradia și rezultatul ei; împrăștiere, răspîndire a luminii, a căldurii etc. dintr-un anumit punct în toate direcțiile. – Pronunțat: -di-e-.

IRADIERE s.f. Acțiunea de a iradia; iradiație. ♦ Expunere a unei substanțe la acțiunea unui flux de fotoni sau de particule. ♦ Expunere a organismului acțiunii unor radiații ionizante în scop terapeutic, diagnostic sau accidental. ♦ Difuziune a unui impuls nervos de la o zonă la alta. [Pron. -di-e. / < iradia].

IRADIERE s. f. 1. acțiunea de a iradia. 2. expunere a unei substanțe la acțiunea unui flux de fotoni sau de particule. 3. expunere a organismului la acțiunea unor radiații ionizante, în scop terapeutic, diagnostic sau accidental. 4. difuziune a unui impuls nervos de la o zonă la alta. (< iradia)

IRADIERE ~i f. 1) v. A IRADIA și A SE IRADIA. 2) Expunere a organismului acțiunii unor radiații (în scop terapeutic sau ca diagnostic). /v. a iradia

iradiare sf vz iradiere

iradiare f. 1. emisiunea razelor luminoase; 2. mișcare dela centru la circumferență, într’un corp organizat.

iradiere (desp. -di-e-) s. f., g.-d. art. iradierii; pl. iradieri

iradiere (-di-e-) s. f., g.-d. art. iradierii; pl. iradieri

iradiere s. f. (sil. -di-e-), g.-d. art. iradierii; pl. iradieri

IRADIERE s. v. iradiație.