3 definiții pentru irimie
Explicative DEX
irimie sms [At: REV. CRIT. IV, 144 / E: np lrimia] (Reg) Om demn de compătimire.
Enciclopedice
IRIMIE, Cornel (1919-1983, n. Sibiu), etnograf român. Studii de etnografie și de istoria artei populare românești („Costumul popular din zonele Avrig, Făgăraș, Perșani, Bran”, „Icoane pe sticlă”).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
irimie s.m. sg. (reg.) om nenorocit, om de jale.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: irimie
irimie substantiv masculin
| substantiv masculin (M60) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||