9 definiții pentru istorisire
Explicative DEX
ISTORISIRE, istorisiri, s. f. Acțiunea de a istorisi și rezultatul ei; povestire. ♦ (Concr.) Creație literară în care se istorisește ceva. – V. istorisi.
ISTORISIRE, istorisiri, s. f. Acțiunea de a istorisi și rezultatul ei; povestire. ♦ (Concr.) Creație literară în care se istorisește ceva. – V. istorisi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
istorisire sf [At: DRĂGHICI, R. 19/3 / Pl: ~ri / E: istorisi] Povestire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ISTORISIRE, istorisiri, s. f. Acțiunea de a istorisi și rezultatul ei; povestire. Mitrea a oftat și a gemut. Apoi a ascultat în tăcere alte istorisiri de demult ale lui taica Triglea. SADOVEANU, M. C. 45. Firul istorisirii trecu de la întîmplările cele dintîi ale geților, la ospățul oferit de regele Dromichet craiului Lisimach, prins în război. C. PETRESCU, R. DR. 112.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ISTORISIRE ~i f. 1) v. A ISTORISI. 2) Relatare a unor fapte într-o formă literară; povestire; narațiune. /v. a istorisi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
istorisire s. f., g.-d. art. istorisirii; pl. istorisiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
istorisire s. f., g.-d. art. istorisirii; pl. istorisiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
istorisire s. f., g.-d. art. istorisirii; pl. istorisiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
ISTORISIRE s. 1. v. povestire. 2. v. narațiune.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ISTORISIRE s. 1. arătare, expunere, înfățișare, narare, povestire, prezentare, relatare, (rar) relație, (înv.) spunere. (~ faptelor.) 2. (concr.) istorie, narațiune, poveste, povestire, (înv.) spunere. (O lungă ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
istorisire, istorisirisubstantiv feminin
-
- Mitrea a oftat și a gemut. Apoi a ascultat în tăcere alte istorisiri de demult ale lui taica Triglea. SADOVEANU, M. C. 45. DLRLC
- Firul istorisirii trecu de la întîmplările cele dintîi ale geților, la ospățul oferit de regele Dromichet craiului Lisimach, prins în război. C. PETRESCU, R. DR. 112. DLRLC
- 1.1. Creație literară în care se istorisește ceva. DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- istorisi DEX '98 DEX '09