jeluială sf [At: PĂSCULESCU, L. P. 193 / V: jăl~ / Pl: ~ieli / E: jelui + -ială] 1 (Înv) Întristare. 2 (Mol; înv) Scârbire. 3 Compătimire. 4 Bocire. 5 Regret. 6 Tânguire. 7 Doliu. 8-9 Jeluire (8-9). 10 (Înv) Reclamație. 11 (Îvp) Dorință. 12 (Îvp) Dor. 13 (Îvp) Poftă.

jeluială s.f. (pop.) Jeluire. • pl. -ieli. /jelui + -eală.

JELUIALĂ, jeluieli, s. f. (Pop.) Jeluire. – Din jelui + suf. -eală.

jăluială sf vz jeluială

jeluială s. f., g.-d. art. jeluielii; pl. jeluieli

jeluială s. f., g.-d. art. jeluielii; pl. jeluieli

jeluială s. f., g.-d. art. jeluielii; pl. jeluieli

JELUIALĂ s. v. boceală, bocire, bocit, căinare, jelire, jelit, jeluire, lamentare, lamentație, plângere, plâns, tânguială, tânguire, tânguit, văitare, văitat, văitătură.

jeluială s.f. (pop.) v. Ah. Boceală. Bocire. Bocit¹. Căinare. Jelire. Jelit¹. Jeluire. Lamentare. Lamentație. Plângere. Plâns¹. Tânguială. Tânguire. Tânguit¹. Văitare. Văitat¹. Văitătură.

jeluială s. v. BOCEALĂ. BOCIRE. BOCIT. CĂINARE. JELIRE. JELIT. JELUIRE. LAMENTARE. LAMENTAȚIE. PLÎNGERE. PLÎNS. TÎNGUIALĂ. TÎNGUIRE. TÎNGUIT. VĂITARE. VĂITAT. VĂITĂTURĂ.