JILETCĂ, jiletci, s. f. (Înv.) Vestă. – Din rus. žiletka.

jiletcă sf [At: NEGRUZZI, S. I, 238 / V: jal~, jăl~, jâl~, jel~, (reg) gi~ / Pl: ~tci / E: rs, bg жилетка] (Înv) 1 Vestă. 2 (Îlav) În ~ Fără haină.

JILETCĂ, GILETCĂ (pl. -ci) sf. 👕 Vestmînt scurt pînă la șale, fără mîneci, ce se poartă peste cămașă, dedesubtul gherocului, jachetei, etc., vestă (🖼 2734): jiletca de catifea vișinie, cu găitan de fir, de jur împrejur (i.-gh.); Îmi pusei jiletca cea de zile mari (gn.) [rus. žiletikŭ, bg. žiletka < fr. gilet].

JILETCĂ, jiletci, s. f. Vestă. – Din rus. žiletka.

JILETCĂ, jiletci, s. f. Vestă. Pe jiletca domnului primar lucește lanț de aur. SADOVEANU, M. 166. Se oprea înaintea fiecăruia, cu mîna dreaptă în buzunarul jiletcii. BASSARABESCU, V. 40. Mă dusei degrab’ acasă încins cu sabia mea peste jiletcă. CARAGIALE, M. 280.

JILETCĂ ~ci f. pop. Obiect de îmbrăcăminte scurt până la talie, fără mâneci și fără guler. /<rus. žiletka

jiletcă f. vestmânt scurt, și fără mâneci ce se poartă pe cămașă. [Fr. gilet, printr’un intermediar rusesc].

* jilétcă f., pl. ĭ (rus. žilét, pop. žilétka, ca și bg. žilétka, d. fr. gilet, care vine d. turc. ĭelek, de unde și rom. ilic. V. ilic. Cp. cu surtuc). Mold. Vestă, o haĭnă fără mînicĭ care se poartă pe supt surtuc. V. bundă.

giletcă sf vz jiletcă

jaletcă sf vz jiletcă

jăletcă sf vz jiletcă

jâletcă sf vz jiletcă

jeletcă sf vz jiletcă

jiletcă (înv.) s. f., g.-d. art. jiletcii; pl. jiletci

jiletcă (înv.) s. f., g.-d. art. jiletcii; pl. jiletci

jiletcă s. f., g.-d. art. jiletcii; pl. jiletci

jiletcă, -ci.

jiletcă (jiletci), s. f. – Vestă. Fr. gilet, prin intermediul rus., bg. žiletka (Sanzewitsch 204; Tiktin; DAR). Folosirea lui, înv. în Munt., se menține în Mold.

JILETCĂ s. v. vestă.

jiletcă s.f. vestă, laibăr, <reg.> camizelcă, prusluc, sârbă (v. sârb), zăbun, <înv.> midăr. A îmbrăcat la pantalonii negri o jiletcă de catifea roșie.

JILETCĂ s. vestă, (pop.) laibăr. (Purta ~ sub haină.)