joacă sfs [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / E: juca] 1 Joc (1). 2 Glumă. 3-4 Jucărie (2-3). 5 Distracție copilărească. 6 (Îlav) În ~ În glumă. 7 (Îs) ~ de copil Lucru foarte simplu. 8 (Reg; îe) ~ca aduce tărbaca Adeseori petrecerile se termină cu bătăi.

JOACĂ, ❍GIOACĂ (pl. -ce) sf. Joc (al copiilor): glumă, lucru ușor, jucărie: se căzneau să-i adoarmă, pentru a o șterge mai repede la joacă (s.-ald.); și încet, încet, din glumă, din joacă, azi a făcut un scăunel, mîine o morișcă (br.-vn.); ce stai dumneata de vorbești? ce, asta e joacă? (br.-vn.); așa ți-i gioaca, fa? (alecs.) [juca].

JOACĂ s. f. Joc (1), distracție (copilărească). A joacă sunau clopoțeii, Chemînd din adîncuri copiii. BANUȘ, B. 47. Se opri să privească joaca zgomotoasă a copiilor, în jurul unui bazin circular de unde trimiteau corăbioare cu pînză și bărci cu motor sacadat. C. PETRESCU, A. 328. Cu ea copile și soții de joacă, În lumea ei sălbatec se răsfață. EMINESCU, L. P. 157.

JOACĂ f. Distracție (a copiilor) lipsită de griji; joc. /v. a (se) juca

joacă f. joc: la treabă și la joacă POP. [Țras din juca].

joácă (oa dift.) f., fără pl. (d. joc). Fam. Joc. zburdălnicie: joaca sparge cojoaca (Prov.).

joacă s. f.

joacă s. f.

joacă s. f.

JOACĂ s. 1. joc, zbenguială, zbenguire, zbenguit, zbânțuială, zbânțuire, zbânțuit, zbânțuitură, zburdare, zburdălnicie, (reg.) zbeng, zbereguială, zbânț, zburdă. (N-a fost de cât o ~ de copii.) 2. v. amuzament.

joacă s.f. 1 joc, zbenguială, zbenguire, zbenguit¹, zburdălnicie, zburătăcire, zburdare, zburdat¹, zbânțuială, zbânțuire, zbânțuit¹, zbânțuitură, jocot, zbânț, zbeng, zbereguială, zbereng, zburdă. În grădinițe, joaca copiilor este supravegheată de educatoare. 2 amuzament, distracție, <înv.> zăbavă. Adevărata prietenie nu este o joacă.

JOACĂ s. 1. joc, zbenguială, zbenguire, zbenguit, zbînțuială, zbînțuire, zbînțuit, zbînțuitură, zburdare, zburdălnicie, (reg.) zbeng, zbereguială, zbînț, zburdă. (N-a fost decît o ~ de copii.) 2. amuzament, distracție, (înv.) zăbavă. (Dragostea nu e o ~.)

JOACĂ s.f. (Mold.) Joc. [Băiatul] feace o gioacă cu alți cuconi. DOSOFTEI, VS; cf. CANTEMIR, IST. Variante: gioaică (CANTEMIR, IST.). Etimologie: juca.