JUMULEALĂ, jumuleli, s. f. Jumulire, jumulit¹. ♦ Fig. (Fam.) Ceartă zdravănă, bătaie. – Jumuli + suf. -eală.

jumuleală sf [At: JIPESCU, ap. TDRG / Pl: ~eli / E: jumuli + -eală] 1-8 Jumulire (1-8). 9 (Fam; fig) Ceartă zdravănă. 10 (Fig; fam) Bătaie. 11 (Reg) Pipăire a unei femei.

JUMULEALĂ s. f. Jumulire, jumulit¹. ♦ Fig. (Fam.) Ceartă zdravănă, bătaie. – Jumuli + suf. -eală.

JUMULEALĂ s. f. Jumulire.

JUMULEALĂ f. 1) v. A JUMULI. 2) fig. fam. Schimb de vorbe răstite, adesea ofensatoare (între două sau mai multe persoane); ceartă; sfadă /a jumuli + suf. ~eală

jumuleală s. f., g.-d. art. jumulelii; pl. jumuleli

jumuleală s. f., g.-d. art. jumulelii; pl. jumuleli

jumuleală s. f., g.-d. art. jumulelii; pl. jumuleli

JUMULEALĂ s. jumulire, (reg.) scărmănare. (~ păsărilor.)

jumuleală s.f. I jumulire, <reg.> scărmănare. II fig. (fam.) 1 (de obicei constr. cu vb. ca „a da”, „a mânca”, „a primi”, „a trage”) v. Bătaie. Corecție. 2 v. Păruială.

JUMULEALĂ s. jumulire, (reg.) scărmănare. (~ păsărilor.)