dexonline

info

10 definiții pentru jumătăți

Explicative DEX

JUMĂTĂȚI, jumătățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A înjumătăți. – Din jumătate.

sursa: DEX '98 (1998)
adăugată de cata
acțiuni
- link permalink

jumătăți vt [At: PONTBRIANT, D. / V: (cscj) ~ța / Pzi: ~țesc / E: jumătate css] A înjumătăți.

jumătăța v vz jumătăți

Ortografice DOOM

jumătăți (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumătățesc, 3 sg. jumătățește, imperf. 1 jumătățeam; conj. prez. 1 sg. să jumătățesc, 3 să jumătățească

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

jumătăți (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumătățesc, imperf. 3 sg. jumătățea; conj. prez. 3 să jumătățească

jumătăți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumătățesc, imperf. 3 sg. jumătățea; conj. prez. 3 sg. și pl. jumătățească

Sinonime

JUMĂTĂȚI vb. v. înjumătăți.

jumătăți vb. IV. tr. (pop.; compl. indică cantități, numere etc.) ) v. Înjumătăți.

jumătăți vb. v. ÎNJUMĂTĂȚI.

Regionalisme / arhaisme

jumătắți, s.f., pl. Pantofi, încălțăminte. – Cf. germ. Halbschuh „pantof” (Frățilă).

Intrare: jumătăți

jumătăți verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv

verb (VT401) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) jumătăți	jumătățire	jumătățit jumătățitu‑	jumătățind jumătățindu‑	singular	plural
		(a) jumătăți	jumătățire	jumătățit jumătățitu‑	jumătățind jumătățindu‑	jumătățește	jumătățiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	jumătățesc	(să) jumătățesc	jumătățeam	jumătății	jumătățisem
	a II-a (tu)	jumătățești	(să) jumătățești	jumătățeai	jumătățiși	jumătățiseși
	a III-a (el, ea)	jumătățește	(să) jumătățească	jumătățea	jumătăți	jumătățise
plural	I (noi)	jumătățim	(să) jumătățim	jumătățeam	jumătățirăm	jumătățiserăm jumătățisem
	a II-a (voi)	jumătățiți	(să) jumătățiți	jumătățeați	jumătățirăți	jumătățiserăți jumătățiseți
	a III-a (ei, ele)	jumătățesc	(să) jumătățească	jumătățeau	jumătățiră	jumătățiseră

jumătăța verb grupa I conjugarea a II-a tranzitiv

verb (VT201)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) jumătăța	jumătățare	jumătățat jumătățatu‑	jumătățând jumătățându‑	singular	plural
		(a) jumătăța	jumătățare	jumătățat jumătățatu‑	jumătățând jumătățându‑	jumătățează	jumătățați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	jumătățez	(să) jumătățez	jumătățam	jumătățai	jumătățasem
	a II-a (tu)	jumătățezi	(să) jumătățezi	jumătățai	jumătățași	jumătățaseși
	a III-a (el, ea)	jumătățează	(să) jumătățeze	jumătăța	jumătăță	jumătățase
plural	I (noi)	jumătățăm	(să) jumătățăm	jumătățam	jumătățarăm	jumătățaserăm jumătățasem
	a II-a (voi)	jumătățați	(să) jumătățați	jumătățați	jumătățarăți	jumătățaserăți jumătățaseți
	a III-a (ei, ele)	jumătățează	(să) jumătățeze	jumătățau	jumătățară	jumătățaseră

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

jumătăți, jumătățescverb

1. popular Înjumătăți. DEX '09 MDA2 DEX '98

sinonime: înjumătăți

etimologie:

jumătate DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.