JUPAN, jupani, s. m. Titlu dat în Evul Mediu, în Țările Române, celor mai de seamă boieri și dregători; persoană care avea acest titlu. – Din sl. županŭ.

jupan sm [At: (a. 1702) GCR. I, 143 / Pl: ~i / E: srb żupan] (Înv) 1 Titlu dat de sârbi persoanei care conducea o unitate teritorială Si: (reg) jupân (25). 2 Persoană care purta titlul de jupan (1) Si: (reg) jupân (26). 3 (În stilul de cancelarie din secolele trecute) Titulatură pe care boierii români o puneau înaintea numelui când se iscăleau în acte Si: jupân. 4 Titlu dat în Evul Mediu, în țările române, celor mai de seamă boieri și dregători. 5 Persoană care avea titlul de jupân (3). 6 Boier. 7 Cetățean.

JUPAN, jupani, s. m. Titlu dat în evul mediu, în țările române, celor mai de seamă boieri și dregători; persoană care avea acest titlu. – Din sl. županŭ.

JUPAN, jupani, s. m. (Învechit) Titlu dat boierilor romîni (mari dregători). Jupanii (boierii) atunci, cu feciorii lor, ca niște domni feodali, se ridicau cu banierele și slujitorii lor. BĂLCESCU, O. I 23.

JUPAN ~i m. (în evul mediu în Țara Românească și în Moldova) 1) Titlu acordat celor mai de seamă boieri și dregători. 2) Persoană care avea acest titlu. /<sl. županu

jupan (boier) (înv.) s. m., pl. jupani

jupan s. m., pl. jupani

jupan s. m., pl. jupani

jupan s.m. (în stilul de cancelarie din trecut) jupân. Jupan era titulatura pe care boierii români o puneau înaintea numelui atunci când semnau un act.