dexonline

JUR³, jururi, s. n. (Pop.) Jurământ. – Din jura (derivat regresiv).

jur³ sn [At: PĂSCULESCU, L. P. 189 / Pl: ~uri / E: jura] (Rar; în poezia populară) Jurământ (1).

JUR², jururi, s. n. (Rar, popular) Jurămînt. Ei nu mai răbda, Și jur îl călca, Fiecare spunea La femeia sa. PĂSCULESCU, L. P. 189.

jur³ (jurământ) (pop.) s. n., pl. jururi

!jur³ (jurământ) (pop.) s. n., pl. jururi

jur (împrejurime, jurământ; petrecere) s. n., pl. jururi

JUR s. v. jurământ, legământ.

jur³ s.n. (reg.; de obicei constr. cu vb. „a ține”, „a respecta ”, „a călca”) v. Jurământ. Legământ.

jur s. v. JURĂMÎNT. LEGĂMÎNT.

Intrare: jur (jurământ)

jur² (pl. -uri) substantiv neutru

substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	jur	jurul juru‑
nominativ-acuzativ	plural	jururi	jururile
genitiv-dativ	singular	jur	jurului
genitiv-dativ	plural	jururi	jururilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

1. popular Jurământ, legământ. DEX '09 MDA2 DLRLC

sinonime: jurământ legământ
- format_quote Ei nu mai răbda, Și jur îl călca, Fiecare spunea La femeia sa. PĂSCULESCU, L. P. 189. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.