KALMÂC, -Ă, kalmâci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Populație de rasă mongolă răspândită în Rusia, Mongolia și nord-vestul Chinei, stabilită în sec. XVII în regiunea de la vărsarea Volgăi; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Kalmâkia sau este originară de acolo. 3. Adj. Care aparține Republicii Kalmâkia sau kalmâcilor (1), privitor la Kalmâkia sau la kalmâci. ♦ (Substantivat, f.) Limba kalmâcă. [Var.: calmuc, -ă s. m. și f., adj.] – Din rus. kalmyk. Cf. fr. Kalmouk.

CALMUC, -Ă, s. m. și f., adj. v. kalmâc.

calmuc, ~ă [At: BRĂESCU, V. 35 / Pl: ~uci, ~uce / E: rs калмук] (Înv) 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația de bază a Regiunii Calmuce din fosta U. R. S. S. Si: calmucesc (1-2). 3-4 a Care aparține Regiunii Calmuce sau populației Si: calmucesc (3-4). 5-6 a Privitor la Regiunea Calmucă sau la populația ei Si: calmucesc (5-6). 7 a Care provine din Regiunea Calmucă Si: calmucesc (3). 8 a Specific calmucilor (1). 9 a De calmuci (1). 10 sf Limbă din familia altaică, ramura mongolă, vorbită de calmuci (1).

CALMUC, -Ă, calmuci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Regiunii Calmuce. 2. Adj. Care aparține Regiunii Calmuce și populației ei, privitor la această regiune și la populația ei; calmucesc.3. S. f. Limbă din familia altaică, ramura mongolă, vorbită de calmuci. – Din rus. kalmyk.

CALMUC, -Ă, calmuci, -ce adj., ș. m. și f. 1. Adj. Care aparține Regiunii Autonome Calmuce din U.R.S.S. și populației ei, privitor la această regiune și la populația ei. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Regiunii Autonome Calmuce din U.R.S.S. – Rus kalmyk.

calmúc, -ă adj. (d. Calmucĭ, un fel de Mongolĭ). Mold. Foarte mîncăcĭos, vorace. V. tătar.

kalmâc (rus.) adj. m., s. m., pl. kalmâci; adj. f., s. f. kalmâcă, pl. kalmâce

kalmâc adj. m., s. m., pl. kalmâci; adj., f., s. f. kalmâcă, pl. kalmâce

calmuc (înv.) adj. m., s. m., pl. calmuci; adj. f., s. f. calmucă, pl. calmuce

calmuc (înv.) adj. m., s. m., pl. calmuci; adj. f., s. f. calmucă, pl. calmuce

kalmâcă (limbă). s. f., g.-d. art. kalmâcei

calmuc s. m., adj. m., pl. calmuci; f. sg. calmucă, g.-d. art. calmucei; pl. calmuce

CALMUC adj. (rar) calmucesc. (Populație ~.)

CALMUC adj. (rar) calmucesc. (Populație ~.)