lavandă sf [At: (a. 1811) IORGA, S. D. VIII, 51 / V: (îvp) ~dulă, ~t sm, ~tă, ~ven~, ~vendulă, levand sm, levandulă, levant sm, (înv) levantă, levendru sm, levendulă, levendură, livan sm, liv~, livantă, livanț sm, liven~ / Pl: ~de / E: ngr λαυάνδα, fr lavande, ger Lavendel, bg леванта] 1 (Șîs apă de ~) Parfum extras din levănțică Si: (îvr) levănțică (5). 2 (Bot; îvr) Levănțică (Lavandula angustifolia). 3 Pozitiv intermediar alb-negru, folosit în cinematografie, la contratipare.

LAVANDĂ, lavande, s. f. (Adesea în expr. Apă de lavandă) Parfum extras din planta numită levănțică. Grigore... s-a prezentat ferchezuit la Frizeria modernă, mirosind a apă de lavandă. C. PETRESCU, O. P. II 119.

LAVANDĂ s.f. Plantă din familia labiate, cu frunze și flori odorante; (pop.) levănțică. ◊ Apă de lavandă = parfum extras din levănțică. [< fr. lavande, it. lavanda].

LAVANDĂ ~e f. Plantă erbacee, cu flori albastre, plăcut mirositoare, folosită în medicină și industria parfumurilor; levănțică. 2) Parfum extras din această plantă. [G.-D. lavandei] /<fr. lavande

lavandulă sf vz lavandă

lavant sm vz lavandă

LAVAND, -Ă I. adj., s. n. (de) culoare albastru-deschis. II. s. f. 1. plantă perenă din familia labiatelor, cu frunze și flori odorante; levănțică. 2. parfum, esență de lavandă (1). 3. (cinem.) pozitiv intermediar alb-negru, în contratipare. (< fr. lavande, it. lavanda)

lavandă s. f., g.-d. art. lavandei; pl. lavande

lavandă s. f., g.-d. art. lavandei; pl. lavande

lavandă s. f., g.-d. art. lavandei; pl. lavande

LAVANDĂ s. v. levănțică.

lavandă s.f. 1 (bot.) Lavandula angustifolia; levănțică, <pop.> aspic¹, <înv. și reg.> spichinat, spichinel, <reg.> lemnul-Domnului (v. lemn), livan, revent, <înv.> șpic. 2 (cosmet.) apă de lavandă, <rar> parfum de lavandă. După bărbierit, se dă cu lavandă.

LAVANDĂ s. (BOT.; Lavandula angustifolia) levănțică, (înv. și reg.) spichinat, (înv.) șpic.