LEAL, -Ă, leali, -e, adj. Care își respectă cuvântul, care este fidel față de angajamentul luat; corect, cinstit; sincer, franc³. [Pr.: le-al] – Din it. leale.

leal, ~ă a [At: NEGULICI, 404 / P: le-al / Pl: ~i, ~e / E: it leale] 1 (D. oameni) Care își respectă cuvântul dat, angajamentul etc. Si: parolist. 2 Corect. 3 Onest. 4 Sincer. 5-6 (D. însușiri, manifestări, acțiuni etc. ale oamenilor) Care denotă sinceritate sau corectitudine.

LEAL, -Ă, leali, -e, adj. Care își respectă cuvântul, care este fidel față de angajamentul luat; corect, cinstit; sincer, franc. [Pr.: le-al] – Din it. leale.

LEAL, -Ă, leali, -e, adj. (Despre oameni) Care își respectă cuvîntul dat; corect, sincer, cinstit. Acei cari l-au cunoscut pierdeau un amic sincer, leal, îndatoritor, totdeauna vesel și voios. GHICA, S. 68. ◊ (Substantivat) Cîte o amestecătură bizară de bun și de rău, de leal și de perfid. BOLINTINEANU, O. 419. – Pronunțat: -le-al.

LEAL, -Ă adj. Credincios cuvîntului dat; sincer, cinstit. [Pron. le-al. / < it. leale].

LEAL, -Ă adj. care își respectă cuvântul dat; sincer; cinstit, corect; fidel. (< it. leale)

LEAL ~ă (~i, ~e) Care respectă fidel angajamentele luate; caracterizat prin onestitate și probitate; loial. [Sil. le-al] /<it. leale

leal a. onest și franc.

*leál, -ă adj. (it. leale, d. lat. legalis, legal; fr. loyal). Onest și sincer: om, caracter leal. Adv. În mod leal. – Barb. loĭal.

leal adj. m., pl. leali; f. leală, pl. leale

leal adj. m., pl. leali; f. leală, pl. leale

leal adj. m., pl. leali; f. sg. leală, pl. leale

leal.

leal (leală), adj. – Credincios, cinstit. It. leale. Este dubletul lui loial, adj. (leal), din fr. loyal, mai puțin folosit. – Der. lealitate (var. loialitate), s. f. (faptul de a fi loial), din it. lealtà, fr. loyauté.

LEAL, António Duarte Gomes (1848-1921), poet portughez. Versuri cu caracter satiric („Sfârșitul unei lumi”), evoluând spre romantism („Luminile Sudului”) și simbolism („Foamea lui Camōes”).

LEAL adj. v. cinstit.

LEAL adj. v. cinstit, credincios, devotat, fidel, neprefăcut, nestrămutat, sincer, statornic.

leal, -ă adj. 1 (despre oameni sau despre caracterul lor) cinstit, corect, drept, incoruptibil, integru, necoruptibil, onest, <livr.> prob, <rar> franc², <înv.> neademenit, nemitarnic, <engl.> fair, fairplay, <fig.> alb, curat, nepătat, sănătos, <fig.; pop.> oblu, <fig.; reg.> tistaș, <fig.; înv.> nevătămat. Este un om leal în afaceri. 2 (despre oameni) cinstit, franc², loial, neprefăcut, sincer, <rar> simplu, <înv.> nefățărit, prost, <fig.> deschis, verde. A fost totdeauna leal față de prietenii adevărați. 3 (despre manifestări, atitudini etc. ale oamenilor) cavaleresc, cinstit, franc², loial, neprefăcut, sincer, <înv.> nefățărit, prost, <fig.> verde. Un gest leal impresionează pe oricine. 4 (în opoz. cu „infidel”, „necredincios”; despre oameni) bun, cinstit, constant, credincios, devotat, fidel, loial, statornic, <livr.> devot, <reg.> slugarnic, <înv.> slugăritor, smerit, <fig.> nestrămutat. S-a convins că îi este un partener de viață leal.

leal adj. v. CINSTIT. CREDINCIOS. DEVOTAT. FIDEL. NEPREFĂCUT. NESTRĂMUTAT. SINCER. STATORNIC.

LEAL adj. cinstit, corect, incoruptibil, integru, necoruptibil, onest, (livr.) prob, (înv.) neademenit, nemitarnic, (fig.) curat, nepătat. (Funcționar ~; comportare ~.)