legat² sn [At: (a. 1780) GR. S. III, 151 / V: (înv) ~gată sf, ~gatum / Pl: ~uri / E: lat legatum] 1 Bun material transmis printr-o dispoziție testamentară. 2 Dispoziție testamentară prin care o persoană lasă după moartea sa, cu titlu gratuit, o parte din bunurile pe care le posedă. 3 Transmitere a unui legat² (1). 4 (Îc) ~ universal Dispoziție testamentară prin care o persoană lasă după moartea sa uneia sau mai multor persoane totalitatea bunurilor posedate. 5 (Îvr) Legatar (3).

LEGAT³, legate, s. n. (Jur.) Dispoziție testamentară prin care se lasă (cuiva) o moștenire, un bun etc. Averea se împărțea, după o serie de legate deosebite, în trei părți. CAMIL PETRESCU, U. N. 33. O să-mi las toată starea ție prin legatul meu. PANN, P. V. II 59. ◊ Legat universal = dispoziție testamentară prin care se lasă (cuiva) întreaga avere. Legat cu titlu universal = dispoziție testamentară prin care se lasă cuiva o parte din avere. Legat particular = dispoziție testamentară prin care se lasă cuiva unul sau mai multe bunuri determinate. ♦ Bun lăsat pe calea unei dispoziții testamentare.

LEGAT s.n. (Jur.) Dispoziție testamentară prin care se lasă un bun, o obligație etc. cuiva; bun lăsat printr-o asemenea dispoziție. [< lat. legatum].

LEGAT² s. n. (jur.) dispoziție testamentară prin care se lasă un bun, o obligație etc. cuiva. ◊ bunul însuși. (< lat. legatum)

LEGAT³ ~e n. 1) Hotărâre scrisă într-un testament, prin care se lasă cuiva o moștenire. 2) Bun lăsat ca moștenire prin testament. /<lat. legatum

legat n. dar făcut prin testament.

2) *legát m. (lat. legatus, d. legare, a însărcina cu o funcțiune, a lăsa pin testament, d. lex, legis, lege. V. deleg, legațiune). La Romanĭ, comisar al senatuluĭ. Delegat al unuĭ proconsul (ajutor al unuĭ generalisim) saŭ al împăratuluĭ în provincĭe. Azĭ, cardinal însărcinat de papa cu o misiune specială. S. n., pl. e și urĭ (lat. legatum). Lucru (dar) lăsat pin testament (pe la 1800 legáton, după ngr.).

legată sf vz legat²

legatum sn vz legat²

legat² (dispoziție testamentară) s. n., pl. legate

legat³ (dispoziție testamentară) s. n., pl. legate

legat (dispoziție testamentară) s. n., pl. legate

legat³ s.n. (jur.) <fran. ieșit din uz> leg. Proprietatea bunurilor se dobândește și se transmite prin succesiune, prin legate sau prin convenție.