LEGIST, legiști, adj. (în sintagma) Medic legist (și substantivat, m.) = medic însărcinat cu lămurirea unor aspecte medicale care interesează justiția. – Din fr. légiste.

legist, ~ă [At: HELIADE, D. J. 12 / Pl: ~iști, ~e / E: fr légiste, it legista, ger Legist] 1-2 smf, a (Rar) (Persoană) care studiază legi (37) Si: legalnic (2). 3-4 smf, a (Rar) (Persoană) care cunoaște legi (37). 5-6 smf,a (Rar) (Persoană) care elaborează legi (37) Si: (înv) pravilist. 7 a (Rar; lpl) Adepți ai unei școli filozofice chinezești din secolele IV-III î. Hr., care preconiza, în opoziție cu confucianismul, un stat centralizat, guvernat pe bază de legi (37) și nu de tradiții. 8-9 sm, a (Îs) Medic ~ Medic specializat în efectuarea expertizelor și examenelor medicale necesare clarificării unor aspecte care interesează justiția Si: legal (19).

LEGIST, -Ă, legiști, -ste, adj. (În sintagma) Medic legist (și substantivat) = medic însărcinat cu lămurirea unor aspecte medicale care interesează justiția. – Din fr. légiste.

LEGIST, -Ă, legiști, -ste, adj. (În expr.) Medic legist = medic însărcinat cu lămurirea din punct de vedere juridic a chestiunilor medicale care privesc justiția. Aici era nevoie numai de medicul legist. C. PETRESCU, C. V. 36. ♦ (Substantivat, neobișnuit) Jurist. Poet, legist, orator, el se vedea pe rînd de toate. MACEDONSKI, O. III 73.

LEGIST adj.m. Medic legist = medic specialist în medicina legală. ♦ (s.m.; rar) Jurist. // s.m.pl. 1. Adepți ai unei școli filozofice chineze din sec. IV-III î.e.n., care preconiza, în opoziție cu confucianismul, un stat centralizat, guvernat pe bază de legi și nu de tradiții. [< fr. légiste].

LEGIST I. s. m. cel care cunoaște și studiază legile; jurist. II. adj. medic ~ = medic specialist în medicina legală. III. s. m. pl. 1. adepți ai unei școli filozofice chineze din sec. IV-III a. Chr. care preconiza, în opoziție cu confucianismul, un stat centralizat, guvernat pe bază de legi și nu de tradiții. 2. grupare a unei școli din evul mediu european care sprijinea lupta feudalității laice împotriva pretențiilor de hegemonie ale papalității. (< fr. légiste)

LEGIST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. 1) Specialist în legislație; jurist. 2) Persoană care studiază legile; student la drept. 3): Medic ~ medic care face anumite constatări pentru justiție. /<fr. legiste

legist m. cel ce știe sau studiază în special legile.

*legíst m. (d. lege saŭ mlat. legista). Jurisconsult, savant în legĭ.

!legist adj. m., s. m., pl. legiști; adj. f., s. f. legistă, pl. legiste

legist adj. m., s. m., pl. legiști

legist adj. m., s. m., pl. legiști

legist, -ști.

legist, legiști s. m. (intl.) polițist.

LEGIST s. v. jurist.

legist s.m. 1 (med.) medic legist (v. medic¹), <înv.> medic legal (v. medic¹). În cazuri de omor, cadavrele victimelor sunt trimise de criminaliști la morgă, unde sunt examinate de legiști. 2 (înv.) v. Jurist. 3 (arg.) v. Agent. Agent de poliție. Polițist.

legist s. v. JURIST.