lemnar [At: (a. 1695) IORGA, S. D. V, 361 / Pl: ~i, ~e / E: lemn + -ar] 1 sm Meseriaș care se ocupă cu prelucrarea lemnului (7) Si: dulgher, tâmplar, (reg) bărdaș, stoler. 2 sm Lucrător care taie lemne (7) în pădure Si: pădurar. 3 sm (Îdt) Negustor de lemne pentru foc. 4 sn Butuc cu care se taie sau se despică lemnele pentru foc Si: tăietor, trunchi, (reg) tăiuș. 5 sn Loc din curtea țărănească unde se taie lemnele de foc. 6 sn (Reg) Magazin unde se țin lemnele (7). 7 sn Daltă cu care se scobește în lemn. 8 sm (Ent; Mun; Trs) Ploșniță (Pentaloma beccarum).

LEMNAR¹, lemnari, s. m. Muncitor, meseriaș care se ocupă cu prelucrarea lemnului. V. dulgher, tîmplar. Priveam cele grămădite în șura-i largă... tejgheaua, cobîla și toate cele trebuitoare lemnarului. SADOVEANU, O. VI 351. Lemnarul pe care-l arvonisem... a făcut bine ușa? DUNĂREANU, CH. 111. Fiindcă era lemnar, singur s-a apucat să lucreze la corabie. ȘEZ. III 105.

LEMNAR ~i m. Muncitor specializat în confecționarea obiectelor din lemn; dulgher; tâmplar. /lemn + suf. ~ar

lemnar m. 1. cel ce știe lucra din lemn; 2. vânzător sau tăietor de lemne. [Lat. LIGNARIUS].

lemnár m. (d. lemn saŭ lat. lignarius, tîmplar). Dulgher, stoler, tîmplar. Negustor de lemne de foc.

lemnar² (muncitor; ploșniță) s. m., pl. lemnari

lemnar¹ (muncitor) s. m., pl. lemnari

lemnar (muncitor) s. m., pl. lemnari

LEMNAR s. v. dulgher.

lemnar s.m., s.n. I s.m. dulgher, <înv. și reg.> meșter de lemn, teslar, <reg.> bărdaș, cioplitor, mauăr, țimărman, <înv.> cioplaș, scobitor. Lemnarul face lemnăria unei case. II s.m. (entom.; reg.) 1 v. Păduche-de-câmp. Ploșniță-de-câmp (Palomena prasina). 2 v. Păduche-de-lemn. Ploșniță. Ploșniță-de-casă (Cimex columbarius, Cimex lectularius, Cimex prasinus, Euryderma omata, Eurygaster maura). III s.n. (reg.) v. Butuc. Tăietor. Trunchi.

LEMNAR s. dulgher, (înv. și reg.) teslar, (reg.) cioplitor, (Transilv.) bărdaș, (prin Ban.) mauăr.