letrină sf [At: M. D. ENC. / Pl: ~ne / E: fr lettrine] 1 Literă majusculă, în general mai groasă decât celelalte sau ornată, folosită la început de capitol în ediții bibliofile. 2 Litere majuscule, alcătuind o silabă, imprimate la dicționare pe fiecare pagină deasupra coloanelor, pentru a ușura căutarea cuvântului dorit Si: colontitlu.

LETRINĂ s.f. 1. (Poligr.) Inițială, de obicei ornamentală, de înălțimea cîtorva rînduri, cu care începe un capitol sau un paragraf. 2. Literele majuscule (alcătuind o silabă) imprimate la dicționare pe fiecare pagină deasupra coloanelor, spre a ușura căutarea cuvîntului dorit; colontitlu. [< fr. lettrine, cf. it. letterina].

LETRINĂ s. f. 1. inițială (ornamentală) de înălțimea câtorva rânduri, cu care începe un capitol sau un paragraf. 2. literele majuscule (o silabă) imprimate la dicționare pe fiecare pagină deasupra coloanelor, spre a ușura căutarea cuvântului dorit; colontitlu. (< fr. lettrine)

LETRINĂ ~e f. tipogr. Literă majusculă (ornamentată) de înălțimea câtorva rânduri, cu care începe un capitol, un paragraf etc. /<fr. lettrine

letrină s. f., pl. letrine

LETRINĂ s. v. colontitlu.

letrină s.f. (tipogr.) colontitlu. Letrina cuprinde titlul cărții sau al capitolului, numele autorului etc.