leucom sn [At: BIANU, D. S. / P: le-u~ / Pl: ~oame / E: fr leucome] Boală de ochi care constă în formarea unei pete albe pe cornee în urma cicatrizării unei plăgi, care poate duce la orbire Si: (pop) albeață (2), (reg) preveșteală.

LEUCOM, leucoame, s. n. Boală de ochi constînd în localizarea unei pete albe pe cornee; albeață. În toată lumea se numără peste cinci milioane de oameni care și-au pierdut vederea numai datorită leucoamelor. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 372, 1/3. – Pronunțat: le-u-.

LEUCOM s.n. Boală de ochi, manifestată prin formarea unor pete albe pe cornee; (pop.) albeață. [Pl. -oame. / < fr. leucome].

LEUCOM s. n. boală de ochi prin formarea unor pete albe pe cornee; albeață. (< fr. leucome)

LEUCOM ~oame n. Stare patologică care constă în apariția pe corneea ochiului a unor pete albe; albeață. /<fr. leucome

leucom (desp. le-u-) s. n., pl. leucoame

leucom (le-u-) s. n., pl. leucoame

leucom s. n. (sil. le-u-), pl. leucoame

LEUCOM s. (MED.) albeață, (prin Transilv. și Ban.) preveșteală.

leucom s.n. (med., med. vet.) albeață, keratoleucom, <pop.> perdea, perdea-albă, pohoială, <reg.> pieliță, preveșteală. Leucomul este o leziune corneeană, albă și opacă.

LEUCOM s. (MED.) albeață, (prin Transilv. și Ban.) preveșteală.