LEZIUNE, leziuni, s. f. 1. Rană (căpătată prin lovire, rănire etc. sau ca urmare a unei boli). 2. (Jur.) Prejudiciu material al unei părți dintr-un contract. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. lésion, lat. laesio, -onis.

leziune sf [At: ANTONESCU, D. / P: ~zi-u~ / S și: (înv) lesi~ / Pl: ~ni / E: fr lésion, lat laesio, -onis] 1 Modificare patologică a structurii și a activității unui țesut sau a unui organ, provocată de agenți mecanici, fizici, chimici, infecțioși sau tumorali Si: plagă, rană, (îrg) beleaznă, (pop) bubă, meteahnă, (reg) oajdă², (înv) rănitură. 2 Vătămare. 3 (Jur) Prejudiciu material suferit de una din părți într-un contract oneros și comutativ, care a acceptat să execute o prestație de valoare superioară aceleia pe care urma să o primească în schimb. 4 (Jur) Viciu de consimțământ pentru minorul trecut de paisprezece ani, care a încheiat singur, fără consimțământul părinților sau al tutorelui, acte juridice care provoacă acestora o vătămare. 5 (Jur; îvr; îs) ~ a maiestății Lezmaiestate.

LEZIUNE, leziuni, s. f. Rană (căpătată prin lovire, rănire etc. sau ca urmare a unei boli). [Pr.: -zi-u-] – Din fr. lésion, lat. laesio, -onis.

LEZIUNE, leziuni, s. f. Rană (căpătată prin lovire, rănire etc. sau ca urmare a unei boli). Leziune pulmonară. ▭ Nu există un raport direct între intensitatea și gravitatea aparentă a leziunilor hepatice și gravitatea reală a bolii. NICOLAU, H. I. 50. Cu progresele histologiei patologice se lămuresc mai bine și leziunile ficatului. BABEȘ, O. A. I 422. N-am vro leziune la față? CONTEMPORANUL, VI_I 487. – Pronunțat: -zi-u-.

LEZIUNE s.f. 1. Modificare patologică a țesuturilor; rană, plagă. 2. (Jur.) Prejudiciu material care afectează o parte dintr-un contract oneros. [Pron. -zi-u-. / cf. fr. lésion, lat. laesio].

LEZIUNE s. f. 1. alterare morfologică a unui țesut, organ sau organism; rană, plagă. 2. (jur.) prejudiciu material care afectează o parte dintr-un contract oneros. (< fr. lésión, lat. laesio)

LEZIUNE ~i f. Vătămare a unui țesut organic cauzată de o traumă; rană. [G.-D. leziunii; Sil. -zi-u-] /<fr. lésion, lat. laesio, ~onis

leziune f. 1. Med. rană: leziune la inimă; 2. Jur. daună suferită.

*leziúne f. (lat. láesio, -ónis. V. leșin). Acțiunea de a leza. Rezultatu acesteĭ acțiunĭ, rană, contuziune. Fig. Pagubă, prejudiciŭ.

leziune (desp. -zi-u-) s. f., g.-d. art. leziunii; pl. leziuni

leziune (-zi-u-) s. f., g.-d. art. leziunii; pl. leziuni

leziune s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art. leziunii; pl. leziuni

leziune (i-u)

leziune, -ni.

LEZIUNE s. v. rană.

leziune s.f. 1 (med., med. vet.) plagă, rană, <livr.> ulcus, <rar> afect, <pop.> arici¹, aruncătură, bubă, meteahnă, <înv. și reg.> beleaznă, zgancă, <reg.> betegire, cozace, momiță, oajdă², racilă, <înv.> bolie, rănitură, <latin.; înv.> vulnă. Are o leziune la mână. 2 (med., med. vet.) lezare, vătămare, <înv. și reg.> stricăciune. A căzut de pe scară, dar s-a ridicat repede în picioare, fără să aibă vreo leziune. 3 (jur.; în statele monarhice; înv.) leziune a maiestății v. Lezmaiestate.

LEZIUNE s. (MED.) bubă, plagă, rană, (pop.) meteahnă, (înv. și reg.) beleaznă, (reg.) oajdă, (înv.) rănitură. (Are o ~ adîncă la braț.)