leș¹ sn [At: CR (1829), 138/4 / Pl: ~uri, (reg) ~e / E: tc leș] (Pop) Cadavru (1).

LEȘ², leșuri, s. n. Cadavru, hoit, stîrv. Ai auzit dumneata vreodată moarte de om să nu se afle și leș să nu iasă la lumină? SADOVEANU, B. 112. Să-mi fie aruncat leșul în groapa săracilor. Sînt acolo, între ai mei. CAMIL PETRESCU, B. 238. Pe cîmpul cel de lupte Apar grămezi de leșuri, grămezi de arme rupte. ALECSANDRI, O. 218.

LEȘ ~uri n. depr. Animal mort; mortăciune; zdohnitură; hoit; stârv. /<turc. leș

leș n. cadavru: leșurile plutesc pe rîuri BĂLC. [Turc. LEȘ].

1) leș n., pl. urĭ (turc. leš, d. pers. laše, laš; ngr. lési, bg. sîrb. leš). Rar. Hoĭt, cadavru.

2) leș și aléș n., pl. urĭ (ung. les, pîndă. V. leșuĭesc 1). Vechĭ. Pîndă: a se pune în leș orĭ aleș (a leș). Azĭ. Trans. Aleș, leșnic, crîsnic (de prins pește) și leș, locu rămas gol după ce s’a tăĭat pădurea (pin aluz. la locu gol pe care ți-l facĭ în prejur cînd te puĭ la pîndă în tufiș). V. ambuscadă.

leș (pop.) s. n., pl. leșuri

leș s. n., pl. leșuri

leș s. n., pl. leșuri

leș (-șuri), s. n. – Cadavru, rămășiță pămîntească. – Mr. leșe, leșă. Tc. leș (Miklosich, Türk. Elem., II, 119; Berneker 703; Lokotsch 1306; Tiktin; Philippide, II, 719), cf. ngr. λέσι, alb. lješ, bg. leš. Miklosich, Slaw. Elem., 10, crede că ar fi un cuvînt indigen; Philippide, Principii, 148, pornea în mod echivoc de la lat. lixium.

LEȘU, com. în jud. Bistrița-Năsăud, situată în depresiunea cu același nume de la poalele M-ților Bârgău, pe râul L.; 3.010 loc. (2000). Haltă de c. f. (în satul L.). Expl. și prelucr. lemnului. Centru de cusături populare. Festival etnofolcloric anual „Rapsodia trișcarilor” (în sept.).

LEȘ s. v. cadavru.

leș¹ s.n. (pop.) v. Cadavru. Corp. Corp neînsuflețit. Hoit. Stârv. Trup.

leș² s.n. (med., med. pop.; pop.) v. Inconștiență. Leșin. Lipotimie. Nesimțire.

leș³ s.n. (cineget.; înv. și reg.) v. Pândă.

LEȘ s. cadavru, corp, hoit, mortăciune, stîrv, trup, (reg.) stîrvină, (Transilv.) hanț, (înv., în Transilv.) dabilă. (I-a găsit ~ într-o văgăună.)

LEȘ s.n. (Mold., Ban.) Pîndă. A: Ereticii lui Navot ... puși în leș la strîmtori. DOSOFTEI, VS. C: Lesh. Insidiae. AC, 350. Etimologie: magh. Ies. Vezi și aleș, aleșui, leașnic, leșui, leșuitor, leșuitură. $Cf. l e ș u i t u r ă.