lichea sf [At: ZILOT, ap. ȘIO II, 236 / P: li-chea / V: (îvr) leche, lechea / Pl: ~ele / E: tc leké] 1 (Îvr) Defect. 2 (Îvr) Pată. 3 (Pfm; dep) Persoană fără caracter și lipsită de demnitate Si: desfrânat, netrebnic, secătură.

LICHEA, lichele, s. f. Om de nimic, lipsit de demnitate, lingușitor, slugarnic, netrebnic, om în care nu se poate avea încredere; secătură. Era un flușturatec și un ușurel de minte d-ăi mari, cum adică am zice noi un fleac de om sau o lichea. ISPIRESCU, U. 90. Ți se cade ție, Lichea nerușinată, astfel să ne vorbești? ALEXANDRESCU, M. 322.

LICHEA ~ele f. Persoană care vădește lipsă de demnitate; om lingușitor și slugarnic. [Art. licheaua; G.-D. lichelei] /<turc. leke

licheà f. secătură: licheaua de stăpân al moșiei ISP. [Vechiu-rom. lecheà, defect («Alexandru-Vodă Moruz avea două lechele firești, lăcomia adică și scumpetea», Zilot) = turc. LEKÈ, pată, meteahnă, om stricat].

licheá f., pl. ele (turc. pers. leke, pată, rușine, om stricat; ngr. lekés). Sec. 18-19 (lechea). Defect sufletesc (ca hoția ș. a.). Azĭ (lichea). Om fără caracter, om slugarnic.

lechea sf vz lichea

lecheá, V. lichea.

lichea s. f., art. licheaua, g.-d. art. lichelei; pl. lichele

lichea s. f., art. licheaua, g.-d. art. lichelei; pl. lichele, art. lichelele

lichea s. f., art. licheaua, g.-d. art. lichelei; pl. lichele

lichea, -chele.

lichea (lichele) s. f. – Pungaș, ticălos, șmecher. – Mr. liche. Tc. (per.) leke „murdărie” (Șeineanu, III, 78, Meyer 239; Lokotsch 1292), cf. ngr. λεϰές, alb. likje, bg. leké. – Der. lichelism, s. n. (ticăloșie).

LICHEA s. derbedeu, lepădătură, netrebnic, pușlama, scârnăvie, secătură, (pop. și fam.) cioflingar, (înv. și reg.) pujlău, (reg.) orbete, oșiștic, postoroncă, pujlă, (Mold.) nandralău, poghibală, (Transilv. și Maram.) techergheu, (înv.) ștrengar, (fam.) cutră, marțafoi, (fig.) căzătură, otreapă, zdreanță, (reg. fig.) loază, (arg.) sichimea. (E o ~ fără caracter.)

LICHEA s. v. cusur, defect, deficiență, imperfecțiune, insuficiență, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, scădere, slăbiciune, viciu.

lichea s.f. 1 (mai ales deprec.) derbedeu, neisprăvit, netrebnic, om de nimic, pușlama, secătură, <astăzi rar> lazaron, <pop. și fam.> cioflingar, spală-linte, spală-poamă, spală-varză, terchea-berchea, <pop. și fam.; deprec.> fluieră-n biserică, fluieră-vânt, flutură-vânt, <pop. și fam.; deprec. sau peior.> căcănar, <pop.; deprec.> tigoare, <fam.> cutră, marțafoi¹, pațachină², șmecher, <fam.; deprec.> pui de lele (v. pui¹), tras-împins, <înv. și reg.> pujlău, <reg.> ceacănău, dârdală, hoantă, orbete, oșiștie, poghibală, pujlă, <reg.; deprec.> nandralău, plotogea, potlogilă, potlogitură, smârcitură, târșoagă, techergheu, tereblecea, <înv.> ștrengar, <ital.> mascalzone, <deprec. sau peior.> meltean, <fig.> căzătură, javră, jigodie, lepădătură, lepră, otreapă, potaie, zdreanță, <fig.; înv. și pop.> lingoare, <fig.; pop. și fam.> scârnăvie, <fig.; fam.; deprec.> cârnat, pintenat, tinichea, <fig.; reg.> jagardea, loază, lozenie, postoroncă, <fig.; reg.; deprec. sau peior.> jabă, șulfa, <fig.; deprec.> poamă, <fig.; peior.> gunoi, <arg.> ciumalău, deșeu, figurant, labagiu, lest¹, sichimea, <vulg.> căcăstorar. Individul este o lichea lipsită de caracter. 2 (înv.; de obicei constr. cu vb. „a avea”, „a fi”) v. Carență. Cusur. Defect. Deficiență. Dezavantaj. Imperfecțiune. Insuficiență. Lacună. Lipsă. Neajuns¹. Omisiune. Păcat. Racilă. Scădere. Slăbiciune. Tară². Viciu.

lichea s. v. CUSUR. DEFECT. DEFICIENȚĂ. IMPERFECȚIUNE. INSUFICIENȚĂ. LACUNĂ. LIPSĂ. METEAHNĂ. NEAJUNS. PĂCAT. SCĂDERE. SLĂBICIUNE. VICIU.

LICHEA s. derbedeu, lepădătură, netrebnic, pușlama, scîrnăvie, secătură, (pop. și fam.) cioflingar, (înv. și reg.) pujlău, (reg.) orbete, oșiștie, postoroncă, pujlă, (Mold.) nandralău, poghibală, (Transilv. și Maram.) techergheu, (înv.) ștrengar, (fam.) cutră, marțafoi, (fig.) căzătură, otreapă, zdreanță, (reg. fig.) loază, (arg.) sichimea. (E o ~ fără caracter.)