limpezi [At: CORESI, EV. 154/14 / Pzi: ~zesc / E: limpede] 1-2 vtr (D. lichide) A (se) face limpede (1). 3-4 vtr (D. lichide etc.) A (se) curăța de impurități. 5-6 vtr (D. cer, vreme etc.) A (se) însenina. 7-8 vtr (Pex; d. lucruri, contururi) A (se) înfățișa mai clar Si: a se clarifica, a se defini. 9-10 vtr A (se) clăti cu apă limpede ceva spălat deja cu detergent, săpun etc. 11 vr (Fig) A scăpa de ceva rău sau păgubitor. 12-13 vtr (Fig) (A face să iasă sau) a ieși de sub puterea unei vrăji. 14-15 vtr (Pex) A (se) purifica. 16-17 vtr (Pex) A (se) mântui. 18-19 (Îrg) vtr A (se) netezi un teren, prin înlăturarea vegetației nefolositoare sau a obiectelor de pe el Si: a (se) curăți, (reg) a (se) liștăvi. 20 vr (D. voce) A deveni clară Si: a se lămuri. 21-22 vtr (D. situații complicate) A (se) lămuri. 23 vr (Pfm; îe) A se ~ la minte A se calma. 24 vr (Îae) A-și reveni dintr-o stare confuză. 25 vr (D. ochi) A se curăța.

LIMPEZI, limpezesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre lichide) A se face limpede, transparent, a se curăța de impurități (care se lasă la fund). Apa saltă, clocotește, Nici că se mai limpezește. ALECSANDRI, P. II 36. ◊ Intranz. (Rar) Munți se-nalță, văi coboară, rîuri limpezesc sub soare. EMINESCU, O. IV 123. ♦ Tranz. A face ca un lichid să devină limpede. 2. Refl. (Despre cer, timp, atmosferă etc.) A se însenina. Deasupra s-a limpezit cerul. STANCU, D. 235. S-a mai limpezit de ceață. COȘBUC, P. I 242. ◊ Expr. A se limpezi la minte = a se calma, a se liniști. De-abia se limpezise la minte după o suferință cumplită. MIRONESCU, S. A. 125. ♦ (Despre ochi) A deveni clar, curat, limpede. Ochii i se limpeziseră de beție. DUMITRIU, N. 141. ♦ (Despre lucruri care se află la mare distanță) A se arăta mai clar, mai distinct. Cele dealuri... se limpezesc, Unind a lor verdeață albastrului ceresc. ALECSANDRI, P. III 143. 3. Tranz. A clăti cu apă limpede ceea ce fusese spălat cu săpun, leșie etc.; a spăla (ușor, superficial). A limpezi rufele. ▭ Fața albă-și limpezea. TEODORESCU, P. P. 450. Apa să mă limpezească. ȘEZ. II 213. 4. Refl. (Despre glas) A se face clar, deslușit, limpede. Acele mii de glasuri se-nalță cu răsunet potolit în tăria nopții, se limpezesc în aerul ei răcoros. ODOBESCU, S. III 19. 5. Tranz. A clarifica, a desluși, a lămuri. Începe să limpezească în negură drumul ce i-a rămas de făcut. POPA, V. 65. Cutare parte a articolului ar trebui mărită, cutare limpezită. GHEREA, ST. CR. III 43. ◊ Refl. Un moment, Mihai rămase în mijlocul camerei, uitîndu-se la cei de față: într-o clipă i se limpeziră lucrurile. D. ZAMFIRESCU, R. 11. Se gîndea că s-ar putea face bine și calea i s-ar limpezi. VLAHUȚĂ, O. AL. 103. Erau gînduri care-l frămîntau... și parcă simțea că i se limpezesc și mai bine spunîndu-le. id. O. A. 264.

A LIMPEZI ~esc tranz. 1) A face să se limpezească. 2) (rufe spălate) A spăla ușor în apă curată; a spăla ultima dată; a clăti. /Din limpede

A SE LIMPEZI mă ~esc intranz. 1) (despre lichide) A deveni limpede; a se face transparent (prin depunerea impurităților). 2) (despre cer, timp) A se schimba în bine; a deveni senin; a se însenina; a se lumina. 3) (despre ochi, privire) A deveni clar, limpede (ca urmare a recăpătării calmului sufletesc). ◊ ~ la minte a recăpăta calmul; a se calma. 4) (despre sunete, voce) A deveni (mai) deslușit; a răsuna (mai) clar. 5) (despre obiecte aflate la depărtare) A începe să capete contururi mai clare; a apărea tot mai distinct. 6) fig. (despre lucruri neclare) A deveni clar, înțeles; a se desluși; a se clarifica; a se lămuri; a elucida. /Din limpede

limpezì v. a (se) face limpede: 1. a. curăța: a limpezi paharele; 2. a deșerta: când se mai limpezia locul de dușmani BĂLC.; 3. a însenina: cerul s-a limpezit; 4. fig. a se desluși: situațiunea-i nu s’a limpezit.

limpezésc v. tr. (d. limpede; lat. limpido, -áre). Fac limpede: a limpezi apa. Fig. Curăț, spăl bine: a limpezi paharele, rufele. Deșert, curăț, liberez, răcoresc: a limpezi situațiunea. V. refl. Devin limpede: apa s’a limpezit. Devin senin: ceru s’a limpezit. Devin liber, mă curăț: cîmpu s’a limpezit de dușmanĭ. Mă lămuresc: situațiunea s’a limpezit.

limpezi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. limpezesc, 3 sg. limpezește, imperf. 1 limpezeam; conj. prez. 1 sg. să limpezesc, 3 să limpezească

limpezi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. limpezesc, imperf. 3 sg. limpezea; conj. prez. 3 să limpezească

limpezi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. limpezesc, imperf. 3 sg. limpezea; conj. prez. 3 sg. și pl. limpezească

LIMPEZI vb. 1. (pop.) a se așeza. (Mustul s-a ~.) 2. a (se) purifica. (Lichidul s-a ~.) 3. v. însenina. 4. a se însenina, a se lumina, (pop.) a se răzbuna, (Transilv.) a se tistăli. (Vremea s-a ~.) 5. v. clăti. 6. v. lămuri. 7. v. rezolva.

limpezi vb. IV. I 1 tr., refl. (în opoz. cu „a (se) tulbura”; compl. sau sub. indică lichide care conțin substanțe în suspensie) a (se) deburba, a (se) decanta, a (se) defeca, <rar> a (se) clarifica, <pop.> a se așeza. A limpezit soluția prin adăugarea unei substanțe speciale. Mustul s-a limpezit. 2 refl., tr. (sub. sau compl. indică soluții, fluide vâscoase, aer, vapori etc.) a (se) purifica. Magneziul este folosit pentru a limpezi sticla. După furtună, aerul s-a limpezit. 3 tr. (reg.; complementul indică țuica) <reg.> a prefrige, a preîntoarce. A limpezit țuica, distilând-o de mai multe ori. II 1 refl. (în opoz. cu „a se întuneca”, „a se înnora”; despre cer) a se deschide, a se însenina, a se însori, a se lumina, <rar> a se clarifica, a se deznora, <fig.> a se spăla. După ploaie, cerul s-a limpezit. 2 refl. (în opoz. cu „a se întuneca”; despre vreme sau despre zare, atmosferă etc.) a se însenina, a se lumina, <pop.> a se răzbuna, <reg.> a se tistăli¹. Afară s-a mai limpezit. Atmosfera s-a limpezit după ridicarea ceții. 3 refl. (despre ochi, privire) a se clarifica, a se despăienjeni. După tratarea conjunctivitei, privirea i s-a limpezit. 4 refl. (despre sunete, voce) <rar> a se clarifica. După o perioadă de răgușeală, vocea i s-a limpezit. 5 refl. fig. (despre oameni sau despre chipul lor) <fig.> a se deschide, a se descreți, a înflori, a se însenina, a se lumina, <fig.; reg.> a se deznegri. Fața i s-a limpezit când și-a văzut copiii. 6 fig. refl. (despre senzații, sentimente, stări sufletești, atitudini etc. ale oamenilor) a se forma, <fig.> a se contura, a se închega. În mintea lui se limpezește o amintire îndepărtată. Pe zi ce trece, dragostea dintre ei se limpezește. III tr. (compl. indică rufe) a clăti, <reg.> a clătări, a clotoci, a lotoci, a stropoli². După ce spală rufele cu detergent, le limpezește în multe ape. IV (adesea fig.) 1 tr. (compl. indică situații sau chestiuni confuze ori neclare, probleme complicate, ascunse, obscure etc.) a clarifica, a descurca, a desluși, a dezlega, a elucida, a lămuri, <înv.> a pliroforisi, <fig.> a descâlci, a descifra, a deznoda, a lumina, <fig.; rar> a dezveli, <fig.; înv. și reg.> a dezghioca. A limpezit împrejurările în care s-a produs crima. 2 tr. (compl. indică idei, probleme, noțiuni etc.) a clarifica, a desluși, a elucida, a explica, a explicita, a lămuri, a preciza, a rezolva, a soluționa, <înv. și pop.> a tălmăci, <înv.> a explicălui, a explicui, a răspica, a răzvidi, a săvârși, a sfeti, <fig.; înv.> a dezamesteca, a dezgurzi. Ceea ce trebuie limpezit nu este apariția acestei credințe, ci menținerea ei. Câteodată, în loc să limpezească strică. 3 tr., refl. (compl. sau sub. indică gânduri, idei, sentimente etc.) a (se) clarifica, a (se) desluși, a (se) lămuri, <fig.> a (se) cristaliza, a (se) decanta. Gândurile erau atât de încâlcite, încât nici nu încerca să le limpezească. În timp, sentimentele lui s-au limpezit. 4 tr., refl. (compl. sau sub. indică oameni) a (se) clarifica, a (se) dumiri, a (se) edifica, a (se) lămuri, <pop. și fam.> a se desluși, <reg.> a se desșumeni, <înv.> a (se) edifia, <fig.> a (se) lumina. Limpezindu-se din spusele copiilor că s-a întâmplat ceva grav, s-a dus la locul indicat. Criticul a limpezit publicul asupra valorii dramaturgului. 5 tr. a clarifica, a decide, a hotărî, a lămuri, a stabili, a statornici. Trebuie să limpezim ceea ce este de făcut cu moștenirea noastră. 6 refl. (despre oameni) a se clarifica, a se convinge, a se edifica, a se încredința, a se lămuri, <reg.> a se desprosti. După ce a studiat manuscrisul, s-a limpezit asupra paternității lui. 7 tr. (înv.; compl. indică mărimi, distanțe, valori etc.) v. Determina. Fixa. Preciza. Stabili. Statornici.

LIMPEZI vb. 1. (pop.) a se așeza. (Mustul s-a ~.) 2. a (se) purifica. (Lichidul s-a ~.) 3. a se deschide, a se însenina. (Cerul s-a mai ~.) 4. a se însenina, a se lumina, (pop.) a se răzbuna, (Transilv.) a se tistăli. (Vremea s-a ~.) 5. a clăti, (reg.) a clătări, (prin sudul Transilv.) a stropoli. (A ~ rufele.) 6. a (se) clarifica, a (se) descurca, a (se) desluși, a (se) elucida, a (se) explica, a (se) lămuri, a (se) preciza, (înv.) a (se) pliroforisi, a (se) răspica, a (se) sfeti, (fig.) a (se) descîlci, a (se) lumina. (Problema a fost ~.) 7. a clarifica, a descifra, a desluși, a dezlega, a explica, a lămuri, a rezolva, a soluționa. (A ~ enigma.)

A (se) limpezi ≠ a (se) tulbura