13 definiții pentru lingușitor

din care

Explicative DEX

LINGUȘITOR, -OARE, lingușitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care (se) lingușește, căruia îi place să lingușească; adulator. – Linguși + suf. -tor.

LINGUȘITOR, -OARE, lingușitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care (se) lingușește, căruia îi place să lingușească; adulator. – Linguși + suf. -tor.

lingușitor, ~oare a [At: MAIOR, IST. 27/7 / Pl: ~i, ~oare / E: linguși + -tor] 1 (D. oameni) Care lingușește (2) Si: prefăcut, (îrg) lingăritor, (Trs) lingăros. 2 Care trăiește din munca altuia Si: parazit.

LINGUȘITOR, -OARE, lingușitori, -oare, adj. Care lingușește (pe cineva). Paloman era plăcut și lingușitor. GALACTION, O. I 213. Lingușitor ca o pisică... se face blînd, moale și mititel, pe lîngă cei mai mari. VLAHUȚĂ, O. A. 198. Avea grai lingușitor. ALECSANDRI, P. P. 298. ◊ (Substantivat) Tu [rege] ești fericit. Lingușitorii Înalță imnuri proslăvirii tale Și fac să n-auzi cîntecul de jale Cu care-și adorm foamea prășitorii. VLAHUȚĂ, O. AL. 39. ♦ Măgulitor. Acordîndu-mi mie, o așa amicală și lingușitoare precădere, n-ai nimerit tocmai bine. ODOBESCU, S. III 9.

LINGUȘITOR ~oare (~ori, ~oare) și substantival (despre persoane și despre manifestările lor) Care se lingușește; adulator. /a linguși + suf. ~tor

lingușitor a. și m. care lingușește.

lingușitór, -oáre adj. și s. Adulator, care lingușește: pe lîngă ceĭ marĭ se grămădesc lingușitoriĭ. Adv. Cu lingușire: a vorbi lingușitor.

Ortografice DOOM

lingușitor adj. m., pl. lingușitori; f. sg. și pl. lingușitoare

lingușitor adj. m., pl. lingușitori; f. sg. și pl. lingușitoare

lingușitor adj. m., pl. lingușitori; f. sg. și pl. lingușitoare

Enciclopedice

TOUT FLATTEUR VIT AUX DÉPENS DE CELUI QUI L’ÉCOUTE (fr.) lingușitorul trăiește pe seama celui care-l ascultă – La Fontaine, „Le corbeau et le renard”. Înfumurații se lasă flatați fără să bage de seamă că laudele ce li se adresează sunt interesate.

Sinonime

LINGUȘITOR s., adj. 1. s. lingău, (reg.) lingareț, (fig.) periuță. (Mare ~ mai ești!) 2. adj. servil. (Om ~.) 3. adj. măgulitor, (Munt.) mâglisitor, (înv.) îmbunător, măgulicios. (Vorbe ~oare.)

lingușitor, -oare s.m., s.f., adj. I 1 s.m., s.f., adj. adulator, <înv. și pop.> lingător, <pop. și fam.> lingău, <înv. și reg.> licău, lingareț, lingăros, <reg.> lingarnic, lingăreț, <înv.> colachiu, îmbunător, lingar, lingăritor, pohlibuitor, <grec.; înv.> colaca, <fig.> periuță, <fig.; fam.> cățel, cățelandru, <fig.; fam.; peior.> blidar, perie, perioi, pupincurist, <arg.> limbă, limbist. Colegul ei este un mare lingușitor al șefilor. 2 adj. (despre oameni sau despre atitudini ale lor) servil, <fig.; înv.> târâtor. Sluga are o comportare lingușitoare față de stăpân. 3 adj. (mai ales despre atitudini, manifestări ale oamenilor) calin, măgulitor, <reg.> lingăcios, mâglisitor, <înv.> îmbunător, măgulicios, <fig.; înv.> lins2. Se lasă amăgiți ușor de vorbele lingușitoare ale celor interesați. II adj. (biol.; înv.; despre organisme animale sau vegetale) v. Parazit. Parazitar.

LINGUȘITOR s., adj. 1. s. lingău, (reg.) lingareț, (fig.) periuță. (Mare ~ mai ești!) 2. adj. servil. (Om ~.) 3. adj. măgulitor, (Munt.) mîglisitor, (înv.) îmbunător, măgulicios. (Vorbe ~.)

Intrare: lingușitor
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lingușitor
  • lingușitorul
  • lingușitoru‑
  • lingușitoare
  • lingușitoarea
plural
  • lingușitori
  • lingușitorii
  • lingușitoare
  • lingușitoarele
genitiv-dativ singular
  • lingușitor
  • lingușitorului
  • lingușitoare
  • lingușitoarei
plural
  • lingușitori
  • lingușitorilor
  • lingușitoare
  • lingușitoarelor
vocativ singular
  • lingușitorule
  • lingușitoare
  • lingușitoareo
plural
  • lingușitorilor
  • lingușitoarelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lingușitor, lingușitoareadjectiv

  • 1. adesea substantivat Care (se) lingușește, căruia îi place să lingușească. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: adulator
    • format_quote Paloman era plăcut și lingușitor. GALACTION, O. I 213. DLRLC
    • format_quote Lingușitor ca o pisică... se face blînd, moale și mititel, pe lîngă cei mai mari. VLAHUȚĂ, O. A. 198. DLRLC
    • format_quote Avea grai lingușitor. ALECSANDRI, P. P. 298. DLRLC
    • format_quote Tu [rege] ești fericit. Lingușitorii Înalță imnuri proslăvirii tale Și fac să n-auzi cîntecul de jale Cu care-și adorm foamea prășitorii. VLAHUȚĂ, O. A. I 39. DLRLC
    • 1.1. Măgulitor. DLRLC
      sinonime: măgulitor
      • format_quote Acordîndu-mi mie, o așa amicală și lingușitoare precădere, n-ai nimerit tocmai bine. ODOBESCU, S. III 9. DLRLC
etimologie:
  • Linguși + -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.