13 definiții pentru lingușitor
din care- explicative DEX (6)
- ortografice DOOM (3)
- enciclopedice (1)
- sinonime (3)
Explicative DEX
LINGUȘITOR, -OARE, lingușitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care (se) lingușește, căruia îi place să lingușească; adulator. – Linguși + suf. -tor.
LINGUȘITOR, -OARE, lingușitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care (se) lingușește, căruia îi place să lingușească; adulator. – Linguși + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lingușitor, ~oare a [At: MAIOR, IST. 27/7 / Pl: ~i, ~oare / E: linguși + -tor] 1 (D. oameni) Care lingușește (2) Si: prefăcut, (îrg) lingăritor, (Trs) lingăros. 2 Care trăiește din munca altuia Si: parazit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LINGUȘITOR, -OARE, lingușitori, -oare, adj. Care lingușește (pe cineva). Paloman era plăcut și lingușitor. GALACTION, O. I 213. Lingușitor ca o pisică... se face blînd, moale și mititel, pe lîngă cei mai mari. VLAHUȚĂ, O. A. 198. Avea grai lingușitor. ALECSANDRI, P. P. 298. ◊ (Substantivat) Tu [rege] ești fericit. Lingușitorii Înalță imnuri proslăvirii tale Și fac să n-auzi cîntecul de jale Cu care-și adorm foamea prășitorii. VLAHUȚĂ, O. AL. 39. ♦ Măgulitor. Acordîndu-mi mie, o așa amicală și lingușitoare precădere, n-ai nimerit tocmai bine. ODOBESCU, S. III 9.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LINGUȘITOR ~oare (~ori, ~oare) și substantival (despre persoane și despre manifestările lor) Care se lingușește; adulator. /a linguși + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
lingușitor a. și m. care lingușește.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
lingușitór, -oáre adj. și s. Adulator, care lingușește: pe lîngă ceĭ marĭ se grămădesc lingușitoriĭ. Adv. Cu lingușire: a vorbi lingușitor.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
lingușitor adj. m., pl. lingușitori; f. sg. și pl. lingușitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
lingușitor adj. m., pl. lingușitori; f. sg. și pl. lingușitoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
lingușitor adj. m., pl. lingușitori; f. sg. și pl. lingușitoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Enciclopedice
TOUT FLATTEUR VIT AUX DÉPENS DE CELUI QUI L’ÉCOUTE (fr.) lingușitorul trăiește pe seama celui care-l ascultă – La Fontaine, „Le corbeau et le renard”. Înfumurații se lasă flatați fără să bage de seamă că laudele ce li se adresează sunt interesate.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
LINGUȘITOR s., adj. 1. s. lingău, (reg.) lingareț, (fig.) periuță. (Mare ~ mai ești!) 2. adj. servil. (Om ~.) 3. adj. măgulitor, (Munt.) mâglisitor, (înv.) îmbunător, măgulicios. (Vorbe ~oare.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
lingușitor, -oare s.m., s.f., adj. I 1 s.m., s.f., adj. adulator, <înv. și pop.> lingător, <pop. și fam.> lingău, <înv. și reg.> licău, lingareț, lingăros, <reg.> lingarnic, lingăreț, <înv.> colachiu, îmbunător, lingar, lingăritor, pohlibuitor, <grec.; înv.> colaca, <fig.> periuță, <fig.; fam.> cățel, cățelandru, <fig.; fam.; peior.> blidar, perie, perioi, pupincurist, <arg.> limbă, limbist. Colegul ei este un mare lingușitor al șefilor. 2 adj. (despre oameni sau despre atitudini ale lor) servil, <fig.; înv.> târâtor. Sluga are o comportare lingușitoare față de stăpân. 3 adj. (mai ales despre atitudini, manifestări ale oamenilor) calin, măgulitor, <reg.> lingăcios, mâglisitor, <înv.> îmbunător, măgulicios, <fig.; înv.> lins2. Se lasă amăgiți ușor de vorbele lingușitoare ale celor interesați. II adj. (biol.; înv.; despre organisme animale sau vegetale) v. Parazit. Parazitar.
- sursa: DGS (2013)
- adăugată de Sorin Herciu
- acțiuni
LINGUȘITOR s., adj. 1. s. lingău, (reg.) lingareț, (fig.) periuță. (Mare ~ mai ești!) 2. adj. servil. (Om ~.) 3. adj. măgulitor, (Munt.) mîglisitor, (înv.) îmbunător, măgulicios. (Vorbe ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular |
|
| ||
plural |
|
|
lingușitor, lingușitoareadjectiv
- 1. Care (se) lingușește, căruia îi place să lingușească. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: adulator
- Paloman era plăcut și lingușitor. GALACTION, O. I 213. DLRLC
- Lingușitor ca o pisică... se face blînd, moale și mititel, pe lîngă cei mai mari. VLAHUȚĂ, O. A. 198. DLRLC
- Avea grai lingușitor. ALECSANDRI, P. P. 298. DLRLC
- Tu [rege] ești fericit. Lingușitorii Înalță imnuri proslăvirii tale Și fac să n-auzi cîntecul de jale Cu care-și adorm foamea prășitorii. VLAHUȚĂ, O. A. I 39. DLRLC
- 1.1. Măgulitor. DLRLCsinonime: măgulitor
- Acordîndu-mi mie, o așa amicală și lingușitoare precădere, n-ai nimerit tocmai bine. ODOBESCU, S. III 9. DLRLC
-
-
etimologie:
- Linguși + -tor. DEX '98 DEX '09