liniștit, ~ă [At: MAIOR, PRED. III, 17/9 / Pl: ~iți, ~e / E: liniști] 1 a (D. oameni) Care este destins psihic sau (și) fizic Si: alinat, calm, neagitat, odihnit, (pop) ogoit, (îvp) ostoit, relaxat, (îvr) liniștos (3). 2 a Lipsit de griji, de necazuri etc. 3 a (D. modul de viață) Tihnit. 4 a (D. oameni și comunități umane) Care duce o viață tihnită Si: netulburat, pașnic (înv) împăcat. 5 a (D. oameni) Care nu face gălăgie Si: calm, flegmatic, imperturbabil, placid, potolit. 6 a (Pex; d. oameni) Care tace Si: taciturn, tăcut. 7 a Care a încetat să se mai miște, să se mai manifeste Si: astâmpărat, cumințit, îmblânzit, nemișcat, (reg) nebriștit, stâmpărat. 8 a Stăpân pe sine. 9-10 a (D. fenomene ale naturii) Care (a diminuat în intensitate sau) a încetat să se manifeste Si: calm, domol, lin, potolit, (îvr) liniștos (1-2) 11 a (Îoc plăngăcios; d. copii) Care nu mai plânge. 12 a Care nu se teme Si: neînfricat. 13 a (Îe) A sta sau a ședea ~ A nu se agita. 14 a (Îe) A nu se alarma. 15 a (Îe) A nu se sinchisi. 16 a (Îe) (Să) fii (sau stai) ~ Fii fără grijă. 17 a (Îe) A răsufla (sau respira) ~ A scăpa de o grijă, de un necaz. 18 a (Îae) A simți ușurare sufletească. 19 a (Înv; îe) A rămâne ~ din partea cuiva A nu avea necazuri, probleme cu cineva. 20 a Nemișcat. 21 a (D. aspecte ale existenței) Neschimbat. 22 a (D. mișcări) Cu viteză mică Si: domol, lent, lin. 23 a (D. activități, ocupații, viață etc.) Care nu presupune eforturi mari, agitație, contradicții etc. Si: burghez, calm, idilic, patriarhal, tihnit. 24 a (Pex; d. aspecte ale existenței) Lipsit de agitație, de contradicții. 25 a (Pex; d. aspecte ale existenței) Care nu cunoaște extremele. 26 a (Pan; d. animale și păsări) Care nu face zgomot. 27 a (Pan; d. animale și păsări) Care nu este agresiv. 28 av În liniște. 29 av Lin⁴ (20). 30 av Lent. 31 a (D. construcții edilitare, grup de clădiri, așezări omenești etc.) În care nu este zgomot sau agitație. 32 a (D. anumite perioade din dezvoltarea unor comunități umane) Care se desfășoară fără evenimente neplăcute. 33 a (D. vreme) Lipsit de fenomene meteorologice violente. 34 a (D. sunete) Care răsună încet, potolit, lin. 35 a (Spc; d. o melodie, un cântec, un dans etc.) Care are un ritm lent, potolit. 36 a (D. lumină) Care strălucește slab Si: blând, lin. 37 a (D. oameni, grupuri sociale etc.) Pașnic.

LINIȘTIT, -Ă, liniștiți, -te, adj. 1. Lipsit de zgomot, tăcut. Noaptea era liniștită, o liniște adîncă de moarte, peste care plutea o negură ușoară luminată de luna nevăzută. SADOVEANU, O. IV 200. ♦ Lipsit de agitație, de tulburare; calm. După-amiaza trecu liniștită, fără întîmplări. SADOVEANU, O. VII 161. 2. Potolit, domol, lin. În tot timpul zilei avusesem marea liniștită și cerul curat. BART, S. M. 50. Privindu-se ca-ntr-o oglindă în luciul apei liniștite, Din harfe sălciile cîntă ca niște fete despletite. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 37. Asculta liniștita ei răsuflare caldă. EMINESCU, N. 12. ◊ (Adverbial) Răsare luna liniștit Și tremurînd din apă. EMINESCU, O. I 179. 3. Calm, senin, netulburat. Era tăcut, îi ardeau ochii, dar părea foarte liniștit. SADOVEANU, O. VII 168. Arătarea lui era liniștită, dar nu blîndă. EMINESCU, N. 52. O biată femeie nevinovată, cu inima simplă și liniștită. NEGRUZZI, S. I 48. ◊ (Adverbial) Să povestim liniștit și pe scurt pățaniile autentice ale acestui om. ARGHEZI, P. T. 148.

LINIȘTIT ~tă (~ți, ~te) Care nu este tulburat de nimeni; lipsit de gălăgie, de agitație. Viață ~tă. Stradă ~tă. /v. a liniști

liniștit a. 1. care nu e turburat de vânturi: mare liniștită; 2. fig4. care nu e agitat: om liniștit.

liniștít, -ă adj. Neagitat, fără valurĭ, lin: apă liniștită. Fig. Potolit, astîmpărat: copil liniștit. Fără huĭet, fără mișcare: sat liniștit. Adv. În liniște: a trăi liniștit.

lineșit, ~ă a vz liniștit

+liniștit² adv.

+liniștit¹ adj. m., pl. liniștiți; f. liniștită, pl. liniștite

AEQUA ANIMO (lat.) cu suflet liniștit – Cu seninătate, cu mult calm. V. și Mens aequa in arduis.

TRUTH HAS A QUIET BREAST (engl.) adevărul are inimă liniștită – Shakespeare, „Richard III”, act. I, scena 3. Cel ce are cugetul curat nu are a se teme de nimic.

LINIȘTIT adj., adv. 1. adj. v. tăcut. 2. adj. calm, tăcut. (Pe aleile ~.) 3. adj. patriarhal, tihnit. (Un oraș ~.) 4. adj. mut, tăcut. (Natura ~.) 5. adj. v. calm. 6. adj. v. domol. 7. adv. v. agale. 8. adj. v. cumpătat. 9. adj. v. strunit. 10. adj. v. calmat. 11. adj. v. domolit. 12. adj. v. atenuat. 13. adj. calm, calmat, domolit, moderat, ponderat, potolit, temperat. (O atitudine ~.) 14. adj. v. ușor. 15. adj. calm, domol, molcom, netulburat, pașnic, potolit, tihnit, (înv.) păciuit, (fig.) destins, dulce. (O atmosferă ~.) 16. adj. calm, lin, netulburat, tihnit, (fig.) senin, (înv. fig.) seninos. (O viață ~.) 17. adj. v. comod. 18. adj. așezat, chibzuit, cumpătat, echilibrat, pașnic, potolit, tihnit. (A avut o tinerețe ~.) 19. adj. ușurat. (Sunt mai ~ acum când mi-am încheiat treaba.)

liniștit, -ă adj., adv. I adj. 1 (despre locuri, spații interioare etc.) silențios, tăcut, <fig.> adormit. Îi plăcea să se plimbe noaptea prin mănăstirea liniștită. Casa era liniștită fără râsul copiilor. 2 (despre locuri de obicei aglomerate, zgomotoase) calm², tăcut. Spre seară străzile sunt mai liniștite. 3 (despre localități, în special despre orașe) patriarhal, tihnit. Trăiesc într-un oraș liniștit de munte. 4 (despre locuri, adăposturi, refugii) pașnic, tihnit, <fig.; înv.> lin². Pentru a evita zgomotul din restaurant, au rezervat un separeu liniștit. 5 (despre natura, elemente ale naturii) <fig.> mut, tăcut. Se simte relaxat în codrul liniștit. 6 (despre vreme, momente ale zilei etc.) fin², plăcut, <pop.> moale, <înv.> liniștos. Este o noapte liniștită de iunie. 7 (în opoz. cu „grăbit”, „iute”, „pripit”, „repede”; despre mișcări, gesturi, vorbire etc.) domol, încet, leneș, lent, lin², măsurat², potolit², tacticos, temperat, <livr.> lento, <pop.> molcomit, <fig.> lânced, moale, rotund. Se îndepărtează cu pas liniștit. 8 (despre mișcări, deplasări etc. sau despre viteza, ritmul lor de desfășurare) domolit, încetinit, potolit². Dansul are un ritm liniștit. 9 (despre fenomene ale naturii sau sociale, șocuri, zgomote etc.) alinat, amortizat, atenuat, calmat, diminuat, domolit, estompat, micșorat, moderat, ponderat, potolit², redus, scăzut, slăbit, temperat, <înv. și pop.> ostoit, <fig.> diluat, înmuiat, <fig.; rar> reținut. Zgomotele liniștite nu mai deranjează pe nimeni. (în opoz. cu „intens”, „puternic”, „tare”; despre ploaie, ninsoare, vânt) blând, calm², domol, lânced, lin², moale, moderat, molcom, plăcut, potolit², slab, ușor², <înv. și reg.> linicel, <fig.; înv.> înstrunat. După furtună adie un vânt liniștit. II adj. 1 (despre ființe sau despre firea lor) calm², domol, pașnic, potolit², stăpânit, temperat, tihnit, <înv. și pop.) dezmâniat, <reg.> opăcit, plainic, <înv.> odihnit², <fig.> înstrunat, senin, <fig.; reg.> seninat², <fig.; înv.> seninos. O bună educatoare este liniștită și veselă. 2 (mai ales despre oameni) astâmpărat, așezat², chibzuit, cuminte, cumințit, cumpănit, cumpătat, discret, domolit, echilibrat, pașnic, potolit², reținut, rezervat, serios, sobru, stăpânit, temperat, <înv. și reg.> nebântuit. Acum, la 30 de ani, este un om liniștit. 3 (despre ființe) calmat, domolit, îmbunat, împăcat, potolit², <fig.> îmblânzit, înmuiat, răcorit. Liniștiți, copiii regretă comportarea pe care au avut-o. 4 (despre ființe) calm², calmat, moale, <fig.> destins, relaxat. I se pare că este prea liniștit după o așa încordare nervoasă. 5 (despre oameni) ușurat, <fig.> liber, <fig.; fam.> despovărat, <fig.; reg.> dezglodat. După ce și-a încheiat misiunea, s-a simțit liniștit. 6 (mai ales despre cai înșeuați sau înhămați) domolit, înfrânat, potolit², strunit. Reușește să încalece calul liniștit după sperietură. 7 (despre manifestări, atitudini etc. ale oamenilor) calm², calmat, domolit, moderat, ponderat, potolit², temperat. Se binedispune când îi aude vocea liniștită. Se adresează copilului cu un ton liniștit. 8 (în opoz. cu „agitat”, „neliniștit”; despre somn) calm², lin², odihnitor, ușor², <fig.> dulce. Dimineața, somnul este cel mai liniștit. 9 (despre stări, senzații, dorințe, pasiuni etc.) alinat, atenuat, calmat, diminuat, domolit, ponderat, potolit², redus, scăzut, <înv. și pop.> ostoit. O durere liniștită este mai ușor de suportat. 10 (despre ambient, atmosferă etc.) calm², domol, lânced, molcom, netulburat, pașnic, plăcut, potolit², tihnit, <înv.> păciuit, <fig.> destins, dulce, relaxat, senin. Între colaboratori este o atmosferă liniștită. 11 (despre modul de viață al oamenilor, despre momente din viața lor etc.) bun, calm², lin², netulburat, pașnic, plăcut, tihnit, <înv.> liniștos, <fig.> limpede, senin, <fig.; înv.> seninos. Toți își doresc o bătrânețe liniștită, fără griji. 12 (despre trai, viață) comod, tihnit, ușor², <înv.> lesnicios. Are o viață liniștită datorită situației materiale bune. 13 (despre existența, viața etc. oamenilor) așezat², chibzuit, cumpătat, echilibrat, pașnic, potolit², tihnit. Au înțeles că au de câștigat doar dacă traiul lor este liniștit. III adv. (modal) 1 (în opoz. cu „repede”; în legătură cu vb. de mișcare) agale, alene, binișor, domol, încet, încetinel, încetișor, lent, lin², ușor², ușurel, <rar> alin¹, plaviu, <pop. și fam.> iavaș, <pop.> cătenelaș, cătinaș, cătinel, cătineluș, cătineluț, cătingan, cătinică, linișor, oblu, rara, <fam.> moșnegește, <reg.> linuț, mereor, mereu, mereuaș, mereuț, <înv.> cătinelușel. Obosit, bărbatul merge liniștit spre casă. 2 domol, lin², <fig.> ușor². Afară plouă liniștit. 3 lin², plăcut, <fig.> ușor². Vântul adie liniștit. 4 lin², netulburat, pașnic, tihnit. Viața celor doi se desfășoară liniștit. 5 (muz.; indică modul de executare a unei piese muzicale) calm², calmato, potolit², sereno. 6 (muz.; indică modul de executare a unei piese muzicale) andante, moderat, rar.

LINIȘTIT adj., adv. 1. adj. tăcut, (livr.) silențios. (O stradă ~; un interior ~.) 2. adj. calm, tăcut. (Pe aleile ~.) 3. adj. patriarhal, tihnit. (Un oraș ~.) 4. adj. mut, tăcut. (Natura ~.) 5. adj. calm, domol, pașnic, potolit, stăpînit, temperat. (Un om ~.) 6. adj. domol, încet, lent, lin, măsurat, potolit, tacticos, temperat, (pop.) molcomit. (Mers ~; mișcări ~.) 7. adv. agale, alene, binișor, domol, încet, încetinel, încetișor, lin, ușurel, (pop. și fam.) iavaș, (pop.) cătinel, rara, (reg.) mereu, (prin Transilv.) cîtingan. (Mergea ~.) 8. adj. astîmpărat, așezat, chibzuit, cuminte, cumințit, cumpătat, domolit, echilibrat, potolit, reținut, rezervat, serios, sobru, stăpînit, temperat. (Om ~.) 9. adj. domolit, infrînat, potolit, strunit. (Un animal ~.) 10. adj. calmat, domolit, îmblînzit, îmbunat, împăcat, potolit. (Om ~ după o enervare.) 11. adj. domolit, încetinit, potolit. (Fugă ~.) 12. adj. atenuat, calmat, diminuat, domolit, potolit, redus. (Durere ~.) 13. adj. calm, calmat, domolit, moderat, ponderat, potolit, temperat. (O atitudine ~.) 14. adj. blînd, calm, domol, lin, moderat, molcom, potolit, ușor. (Ploaie ~; vînt ~.) 15. adj. calm, domol, molcom, netulburat, pașnic, potolit, tihnit, (înv.) păciuit, (fig.) destins, dulce. (O atmosferă ~.) 16. adj. calm, lin, netulburat, tihnit, (fig.) senin, (înv. fig.) seninos. (O viață ~.) 17. adj. comod, tihnit, ușor. (Duce un trai ~.) 18. adj. așezat, chibzuit, cumpătat, echilibrat, pașnic, potolit, tihnit. (A avut o tinerețe ~.) 19. adj. ușurat. (Sînt mai ~ acum cînd mi-am încheiat treaba.)

Liniștit ≠ agitat, alarmat, gălăgios, neliniștit, repede, tulburat

Quieta non movere (lat. „Lucrurile liniștite să nu le miști”, în sensul de: „să nu le agiți”, „să nu le tulburi”). Nu se cunoaște exact originea acestui precept. Unii pretind că derivă dintr-un pasaj din cap. XXI al „Conjurației lui Catilina”, lucrarea istoricului latin Sallustius (83-34 î.e.n.); alții îl atribuie misticului teolog spaniol Miguel Molinos (1640-1696). Expresia e întrebuințată ca un sfat: să nu zgîndărim focul peste care s-a așternut cenușa, să lăsăm să doarmă mai departe vrajbele care s-au potolit, necazurile care au fost uitate ș.a.m.d. LIT.