liniștitor, ~oare [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~i, ~oare / E: liniști + -tor] 1 a (D. calități, manifestări, sentimente, acțiuni etc.) Care provoacă o stare de destindere fizică sau psihică Si: odihnitor, potolitor, (reg) ostoitor. 2 a (D. ceaiuri, medicamente etc.) Calmant. 3 sm (Înv) Persoană care liniștește (1).

LINIȘTITOR, -OARE, liniștitori, -oare, adj. Care liniștește, care calmează. Cu cuvinte liniștitoare alină frica surorilor. ISPIRESCU, L. 239. ◊ (Adverbial) Vorbea mereu liniștitor, blînd, cu o dulceață aproape femeiască în glas și în mișcări. DUMITRIU, N. 236.

LINIȘTITOR ~oare (~ori, ~oare) Care liniștește; care calmează; calmant. /a liniști + suf. ~tor

liniștitor adj. m., pl. liniștitori; f. sg. și pl. liniștitoare

liniștitor adj. m., pl. liniștitori; f. sg. și pl. liniștitoare

liniștitor adj. m., pl. liniștitori; f. sg. și pl. liniștitoare

LINIȘTITOR adj. 1. v. calmant. 2. odihnitor, (pop.) molcomitor. (O atmosferă ~oare.)

liniștitor, -oare adj. 1 <rar> potolitor, <reg.> ostoitor. Cuvintele ei liniștitoare îi mângâie sufletul. 2 alinător, calmant, <rar> potolitor, <înv. și pop.> ușurător, <pop.> molcomitor, <înv.> domolitor, <fig.> răcoritor, răcoros. Infuzia din flori de tei are o acțiune liniștitoare asupra sistemului nervos. Unguentul are efect liniștitor. 3 (despre ambient, atmosferă) odihnitor, <pop.> molcomitor. Discuțiile au loc într-o atmosferă liniștitoare. 4 recreativ, relaxant, <fig.> deconectant Totdeauna un film bun este liniștitor.

LINIȘTITOR adj. 1. alinător, calmant, (rar) potolitor, ușurător, (pop.) molcomitor. (O substanță medicamentoasă ~.) 2. odihnitor, (pop.) molcomitor. (O atmosferă ~.)

Liniștitor ≠ tulburător