LINOU s. n. v. linon.

linou sn [At: DEX / V: ~no, ~non / Pl: ~ri / E: fr linon] Olandă subțire pentru batiste, bluze, lenjerie de damă etc.

LINOU, linouri, s. n. Olandă subțire pentru batiste, bluze, lenjerie de damă etc. [Var.: lino, linon s. n.] – Din fr. linon.

LINOU s. n. (Adesea determinat prin «de olandă») Țesătură subțire de olandă, din care se confecționează bluze, batiste etc.

LINOU s.n. Olandă subțire pentru batiste, bluze etc. [Var. lino, linon s.n. / < fr. linon].

LINOU s. n. olandă subțire pentru batiste, bluze etc. (< fr. linon)

LINOU ~ri n. 1) Țesătură foarte fină de in, folosită pentru batiste, bluze, lenjerie. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături. /<fr. linon^[1]

LINO s. n. v. linon.

LINON, (2) linonuri, s. n. 1. Olandă subțire pentru batiste, bluze, lenjerie de damă etc. 2. Sort de linon (1). [Var.: lino, linou s. n.] – Din fr. linon.

lino¹ sn vz linou

linon sn vz linou

* LINON sbst. Pînză de in foarte fină [fr.].

LINO s. n. v. linou.

LINON s. n. v. linou.

LINO s.n. v. linou.

LINON s.n. v. linou.

linon n. pânză de in foarte fină.

*linón n., pl. oane saŭ și urĭ (fr. linon, d. lin, in). Un fel de pînză de in foarte fină și deasă.

!linou s. n., art. linoul; (sorturi) pl. linouri

linou s. n., art. linoul; pl. linouri^[1]

!linon s. n.; (sorturi) pl. linonuri