lipsire sf [At: ANTIM, ap. GCR II, 5 / Pl: ~ri / E: lipsi] 1 Privare a cuiva de ceva. 2 (Înv) Concediere. 3 (Prc) Privare a cuiva de cele necesare traiului. 4 (Înv; spc) Abținere de la cele necesare traiului, în favoarea altor oameni. 5 Renunțare de bunăvoie la ceva necesar. 6 (Înv) Insuficiență. 7 Dispariție a unui obiect sau a unei însușiri. 8 Pierdere a valabilității. 9 Demisionare. 10 Îndepărtare a cuiva de undeva. 11 Răpire. 12 Deposedare violentă a cuiva de ceva necesar traiului. 13 Oprire a cuiva de a face ceva. 14 Sustragere de la îndeplinirea unei obligații. 15 Omitere. 16 Absență.

LIPSIRE, lipsiri, s. f. (Învechit) Faptul de a lipsi; lipsă, absență. Lipsirea mea va șterge genele tale – udate. BOLINTINEANU, O. 205. Cît pentru lipsirea de respect cătră beizadele... am întrebat de aceste pîre. KOGĂLNICEANU, S. 119.

lipsire f. lipsă de timp, absență.

lipsire (înv.) s. f., g.-d. art. lipsirii; pl. lipsiri

lipsire (înv.) s. f., g.-d. art. lipsirii; pl. lipsiri

lipsire s. f., g.-d. art. lipsirii; pl. lipsiri

LIPSIRE s. v. absență, lipsă.

lipsire s.f. (înv.) I 1 v. Absentare. Absență. Lipsă. 2 v. Absență. Lipsă. 3 v. Frustrare. Frustrație. Privare. II v. Decedare. Deces. Dispariție. Expiere. Moarte. Pieire. Prăpădire. Răposare. Sfârșit¹. Stingere. Sucombare.

lipsire s. v. ABSENȚĂ. LIPSĂ.