9 definiții pentru locul
Explicative DEX
LOCUL, loculi, s. m. (Bot.) Cavitate a unui fruct în care se află semințele; lojă (II 1). [Var.: loculă s. f.] – Din fr. locule.
LOCUL, loculi, s. m. (Bot.) Cavitate a unui fruct în care se află semințele; lojă (II 1). [Var.: loculă s. f.] – Din fr. locule.
- sursa: DEX '98 (1998)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
locul sm [At: COSTINESCU / V: ~ă sf / Pl: ~i, ~e / E: fr locule, lat loculus] 1 (Arl) Cavitate săpată în pereții mormintelor din epoca romană, în care se depunea trupul celui mort. 2 (Bot; șîf loculă) Cavitate în floarea unei plante, în care se găsesc ovulele sau polenul. 3 (Bot; șîf loculă) Cavitate în fructul unei plante, în care se găsesc semințele. 4 (Îvr; șîf loculă) Lojă.
- sursa: MDA2 (2010)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
LOCUL s.m. 1. (Arheol.) Cavitate săpată în pereții mormintelor din epoca romană, în care se depunea trupul mortului. 2. (Bot.) Mică încăpere, cavitate, cămăruță a unui fruct în care se află semințele; lojă (II). [Var. loculă s.f. / < fr. locule, cf. lat. loculus].
- sursa: DN (1986)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
LOCUL s. m. 1. cavitate săpată în pereții mormintelor din epoca romană, în care se depunea trupul mortului. 2. (bot.) cavitate mică a unui organ (ovar, antenă); lojă (4). (< fr. locule, lat. loculus)
- sursa: MDN '00 (2000)
 - adăugată de raduborza
 - acțiuni
 
LOCUL ~i m. bot. Cavitate a unui fruct în care se află semințele. /<fr. locule
- sursa: NODEX (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
LOCULĂ s. f. v. locul.
- sursa: DEX '09 (2009)
 - adăugată de blaurb.
 - acțiuni
 
LOCULĂ s. f. v. locul.
- sursa: DEX '98 (1998)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
loculă sf vz locul
- sursa: MDA2 (2010)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
LOCULĂ s.f. v. locul.
- sursa: DN (1986)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
Sinonime
locul s.m. 1 (bot.; la fructe) lojă. În locul se află semințele. 2 (în teatre, opere; înv.; în forma loculă) v. Lojă.
- sursa: DGS (2013)
 - adăugată de Sorin Herciu
 - acțiuni
 
|    substantiv masculin (M1)    Surse flexiune: DOR    |  nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |  
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |  |
| genitiv-dativ | singular |  
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |  |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
|    substantiv feminin (F1)    |  nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |  
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |  |
| genitiv-dativ | singular |  
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |  |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
  locul, loculisubstantiv masculin  
 -  2. Cavitate săpată în pereții mormintelor din epoca romană, în care se depunea trupul mortului. DN
 
etimologie:
-  locule DEX '09 DEX '98 DN
 
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.