locvace ain [At: LOVINESCU, S. V, 394 / V: (iuz) ~cace / S și: locuace / E: fr loquace, lat loquax] (Liv) Care vorbește mult Si: vorbăreț, (pfm) guraliv, limbut.

LOCVACE adj. invar. (Latinism rar) Căruia îi place să vorbească mult; vorbăreț, limbut.

LOCVACE adj. invar. (Liv.) Vorbăreț, limbut. [< fr. loquace, cf. lat. loquax].

LOCVACE adj. inv. vorbăreț, volubil, limbut. (< fr. loquace, lat. loquax, -acis)

locace ain vz locvace

*locŭáce adj. (lat. lóquax, -ácis, d. loqui, a vorbi. V. elocŭent). Vorbăreț, care vorbește mult. – Fals locv-.

locvace (livr.) adj. invar. (persoane ~)

locvace (livr.) adj. invar.

locvace adj. invar.

locvace

LOCVACE s., adj. v. clănțău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreț.

locvace adj. invar., (despre oameni) flecar, guraliv, limbut, vorbăreț, <livr.> bavard, <rar> limbăreț, verbos, <înv. și pop.> trăncănitor, <pop. și fam.; glum. sau deprec.> bun de gură, <pop.> gureș, tândălit, <fam.> taclagiu, <fam.; glum. sau deprec.> clănțău, <înv. și reg.> mătalnic, spornic, vorbăreț, vorovaci, <reg.> coțob, coțofănos, flear, geleleț, hănțănos, hănțos, limbău, limbos, limbuțelnic, netrebuit, pălăvatic, pălăvrăgit², povestelnic, stroncănitor, tololoi¹, trăncănit², vorbar, <înv.> limbareț, locotareț, locotăreț, locotitor, vorbeț. Persoanele locvace sunt obositoare pentru cei din jur. Este prea locvace.

locvace s., adj. v. CLĂNȚĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VORBĂ-LUNGĂ. VORBĂREȚ.

Locvace ≠ taciturn