7 definiții pentru lustruit (s.n.)
Explicative DEX
LUSTRUIT1 s. n. Faptul de a lustrui. – V. lustrui.
LUSTRUIT1 s. n. Faptul de a lustrui. – V. lustrui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
lustruit1 sn [At: DLR ms / E: lustrui] 1 Șlefuire. 2 Gătire. 3 Laudă. 4 (Îs) Mașină de ~ Mașină pentru lustruirea mecanizată a pieilor. 5 (Îs) Piatră de ~ Piatră de fildeș, de agat sau de onix, de forma unei lopățele sau a unui pinten, prevăzută cu un mâner de lemn, care servește la lustruirea aurului sau a vopselei aplicate pe marginile foilor la cărți și la reviste.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
lustruit s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
lustruit s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
lustruit s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
LUSTRUIT s. 1. v. lustruire. 2. lustruire, șlefuire, șlefuit, (înv.) sclivisire. (~ul suprafeței unui metal.) 3. lustruire, văcsuire. (~ul pantofilor.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
LUSTRUIT s. 1. fățuială, fățuire, fățuit, lustruire. (~ unui obiect.) 2. lustruire, șlefuire, șlefuit, (înv.) sclivisire. (~ suprafeței unui metal.) 3. lustruire, văcsuire. (~ pantofilor.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
lustruitsubstantiv neutru
- 1. Faptul de a lustrui. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- lustrui DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.